Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Astronomii care analizează imaginile de arhivă ale telescopului spațial James Webb (JWST) au descoperit o populație neașteptat de mare a celor mai mici asteroizi văzuți vreodată în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter.

Descoperirea ar putea duce la o mai bună urmărire a rocilor spațiale mici, dar puternice, care sunt susceptibile de a se apropia de Pământ.

Dimensiunile asteroizilor nou descoperiți variază de la cele ale unui autobuz la cele ale mai multor stadioane – mici în comparație cu roca spațială masivă care a distrus majoritatea dinozaurilor, dar cu toate acestea au o forță semnificativă.

Cu doar un deceniu în urmă, un asteroid de zeci de metri a luat pe toată lumea prin surprindere când a explodat deasupra orașului Chelyabinsk, Rusia, și a eliberat de 30 de ori mai multă energie decât bomba atomică detonată deasupra orașului Hiroshima în cel de-al Doilea Război Mondial.

Acești așa-numiți asteroizi „decametrici” se ciocnesc cu Pământul de 10.000 de ori mai frecvent decât omologii lor mai mari, dar dimensiunea lor mică face dificilă detectarea lor în avans.

În ultimii ani, o echipă de astronomi, printre care Julien de Wit, profesor asociat de științe planetare la MIT, a testat o metodă de calcul intensiv pentru identificarea asteroizilor trecători în imaginile telescopice ale stelelor îndepărtate.

Dimensiunile asteroizilor nou descoperiți variază

Aplicând această metodă la mii de imagini JWST ale stelei gazdă din sistemul TRAPPIST-1, aflat la o distanță de aproximativ 40 de ani-lumină, care este cel mai bine studiat sistem planetar din afara sistemului nostru, cercetătorii au descoperit opt asteroizi decametrici cunoscuți anterior și 138 de noi asteroizi în centura principală de asteroizi. Dintre aceștia, șase par să fi fost împinși gravitațional de planetele din apropiere în traiectorii care îi vor aduce aproape de Pământ. O versiune anticipată și needitată a rezultatelor a fost publicată în revista Nature.

Pentru noul studiu, de Wit și colegii săi au compilat aproximativ 93 de ore de imagini JWST ale sistemului TRAPPIST-1 pentru a evidenția obiectele slabe, care se mișcă rapid, precum asteroizii, peste zgomotul de fond.

Deși o astfel de abordare funcționează rareori pentru obiectele cu orbite necunoscute, echipa a ocolit această limitare prin utilizarea unor unități puternice de procesare grafică (GPU) pentru a trece rapid prin seturi mari de date, permițând o „căutare complet oarbă” în toate direcțiile posibile pentru a localiza asteroizii nou-descoperiți și apoi stivuirea acestor imagini, scrie LiveScience.

„Acesta este un spațiu complet nou, neexplorat, în care intrăm, datorită tehnologiilor moderne”, a declarat autorul principal al studiului, Artem Burdanov, cercetător științific în cadrul departamentului de științe terestre, atmosferice și planetare al MIT.

O nouă privire asupra datelor de arhivă

Asteroizii nou descoperiți, care sunt rămășițe ale coliziunilor dintre roci spațiale mai mari, de dimensiuni kilometrice, sunt cei mai mici detectați încă în centura principală de asteroizi. Cercetătorii spun că JWST s-a dovedit a fi ideal pentru această descoperire, datorită ochilor ascuțiți în infraroșu ai telescopului, care detectează emisiile termice ale asteroizilor. Aceste emisii în infraroșu sunt mult mai strălucitoare decât lumina slabă a soarelui reflectată de suprafața asteroizilor – tipul de lumină vizibilă pe care se bazează de obicei studiile tradiționale.

Conform noului studiu, viitoarele observații JWST se vor concentra pe 15 până la 20 de stele îndepărtate timp de cel puțin 500 de ore, ceea ce ar putea duce la descoperirea a mii de alți asteroizi decametrici în Sistemul Solar.

Și telescoapele mai noi vor contribui la descoperirea a mii de asteroizi mici. Principalul dintre acestea este Observatorul Vera C. Rubin din Chile – care, începând de anul viitor, va utiliza cea mai mare cameră digitală din lume pentru a fotografia cerul sudic în fiecare noapte timp de cel puțin un deceniu, capturând imagini care acoperă fiecare o suprafață echivalentă cu 40 de luni pline. Se așteaptă ca frecvența și rezoluția ridicate să detecteze până la 2,4 milioane de asteroizi – aproape dublu față de catalogul actual – în primele șase luni.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un nou studiu liniștește îngrijorările cu privire la un posibil roi de asteroizi periculoși

Un grup de cercetători propune ca astronauții să mănânce asteroizi în drum spre Marte

Test de cultură generală. Cât de mult se pot apropia asteroizii de Pământ?

Coliziunea epică dintre doi asteroizi gigantici, surprinsă cu Telescopul Webb