Rinichii sunt cruciali pentru aclimatizarea la altitudini mari, indică cercetările

Un studiu realizat de un fiziolog de la Mount Royal University (Canada) și echipa sa evidențiază rolul esențial al rinichilor în aclimatizarea la altitudini mari și ilustrează încă un mod prin care șerpașii sunt mai bine adaptați la ascensiunea în astfel de condiții.

Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.

• Un robot umanoid prezentat în China pare atât de uman încât a trebuit să demonstreze că…
• Doi oameni de știință din Irlanda au reușit imposibilul

Studiul prezintă concluziile unei expediții internaționale de cercetare la înaltă altitudine în Himalaya din Nepal. Echipa condusă de dr. Trevor Day a studiat răspunsurile de aclimatizare acid-bazică a sângelui la ascensiunea incrementală atât la locuitorii de la altitudini joase, cât și la locuitorii tibetani (șerpași).

Ce rol au rinichii în aclimatizarea la altitudini mari?

Rezultatele au arătat că șerpașii au avut o aclimatizare acid-bazică a sângelui mai rapidă și de o magnitudine mai mare în comparație cu locuitorii de la altitudini joase, odată cu ascensiunea la 4.300 de metri. Studiul subliniază rolul cheie al rinichilor în aclimatizarea la altitudini mari și evidențiază superioritatea adaptativă a șerpașilor în astfel de condiții extreme.

„Având în vedere că tot mai mulți oameni trăiesc sau călătoresc la altitudini mari, înțelegerea aclimatizării integrate și a adaptării la altitudine la diferite populații devine tot mai importantă, în special prin comparația dintre locuitorii de la altitudini joase și cei de la altitudini mari”, explică dr. Day.

Presiunea selectivă

Expunerea la altitudini mari provoacă o serie de provocări legate de oxigenarea sângelui și echilibrul acid-bazic, compensate prin mecanisme respiratorii și renale. Echipa a evaluat aceste procese între grupuri de locuitori de la altitudini joase și șerpași, potrivite după vârstă și sex, în timpul ascensiunii incrementale la 4.300 de metri. Șerpașii au prezentat o aclimatizare respiratorie și renală mai rapidă și mai eficientă, atingând un pH al sângelui complet compensat la 4.300 de metri, în timp ce locuitorii de la altitudini joase erau încă alcalemici, scrie Medical Xpress.

„Acest studiu oferă o perspectivă asupra interacțiunii dintre moștenirea genetică și mecanismele fiziologice implicate în aclimatizarea la altitudine, sugerând o presiune selectivă asupra populațiilor tibetane ancestrale în ceea ce privește funcția renală în procesul de aclimatizare”, adaugă dr. Day.

Descoperirile studiului îi aduc beneficii întregii discipline a fiziologiei și contribuie la o înțelegere mai profundă a modului în care diferite populații se adaptează la ascensiunea la înălțimi mari.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De ce 13 este un număr ghinionist?

Un nou studiu arată că un material viu, creat din sânge, poate repara oasele

Un experiment de peste 10 ani a dezvăluit cum arată la interior neutronii

Exercițiile fizice pot reduce nevoia de medicamente, indică un studiu