Astronomii au observat străfulgerări de raze X de la o gaură neagră supermasivă din apropiere

Un fenomen cosmic remarcabil continuă să capteze atenția astronomilor: comportamentul neașteptat al unei găuri negre supermasive numite 1ES 1927+654, situată la aproximativ 100 de milioane de ani-lumină de Pământ, într-o galaxie îndepărtată. Aceasta are o masă echivalentă cu cea a unui milion de Sori și a produs evenimente fără precedent, inclusiv străfulgerări de raze X.

În 2018, cercetătorii de la MIT au observat cum coroana găurii negre, un nor de plasmă extrem de fierbinte și strălucitor, dispăruse brusc, reapărând câteva luni mai târziu. Acum, aceeași gaură neagră a început să emane străfulgerări de raze X cu o frecvență aflată în creștere constantă.

• Telescopul Webb a descoperit o galaxie spirală masivă de la începuturile Universului
• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar

Într-un interval de doi ani, aceste impulsuri, cunoscute sub numele de oscilații cvasi-periodice, au trecut de la o frecvență de 18 minute la una de 7 minute.

Este o pitică albă vinovată de aceste străfulgerări de raze X venite de la gaura neagră?

După analiza mai multor scenarii, echipa de cercetare sugerează că acest comportament ar putea fi cauzat de o pitică albă, adică nucleul extrem de dens al unei stele moarte, care orbitează la o distanță periculos de mică de gaura neagră, aproape de orizontul evenimentelor, granița dincolo de care nimic nu poate scăpa, scrie Phys.org.

„Dacă aceasta este cauza, pitica albă se află la cea mai mică distanță observată vreodată față de o gaură neagră și rămâne stabilă pe o orbită extrem de apropiată”, a explicat Megan Masterson, doctorandă în fizică la MIT (SUA) și co-lider al studiului.

Pitica albă, estimată la o zecime din masa Soarelui, ar emite unde gravitaționale pe măsură ce orbitează tot mai aproape de gaura neagră. Acest proces ar putea explica creșterea frecvenței impulsurilor de raze X observate. Cu toate acestea, cercetătorii cred că steaua compactă nu va fi complet absorbită de gaura neagră, deoarece pierderea stratului său exterior oferă suficient impuls pentru a preveni prăbușirea completă.

Observații viitoare și impactul tehnologiilor emergente

Echipa intenționează să continue monitorizarea sistemului pentru a înțelege mai bine mecanismele fizice extreme din apropierea găurilor negre. În plus, lansarea detectorului de unde gravitaționale LISA (Laser Interferometer Space Antenna), planificată pentru mijlocul anilor 2030, ar putea confirma prezența undelor gravitaționale emise de această pitică albă.

„Această descoperire ne arată cât de important este să continuăm să observăm acest sistem unic, deoarece ar putea dezvălui noi perspective asupra fizicii extreme din jurul găurilor negre”, a spus Masterson.

Studiul, condus de cercetători de la MIT și colaboratori internaționali, a fost prezentat la cea de-a 245-a reuniune a Societății Americane de Astronomie și  apare pe serverul de preprinturi arXiv.

Vă recomandăm să citiți și:

A fost descoperită originea unor explozii radio care se tot repetă în spațiul cosmic

Un paradox care nu a putut fi explicat de Stephen Hawking ar putea avea în sfârșit o soluție

Misterul razelor cosmice energetice, tot mai aproape de a fi rezolvat

Primele rezultate ale experimentelor NASA privind eclipsele solare