Câinii de la Cernobîl au șocat oamenii de știință! Ce arată analizele genetice?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dezastrul de la Cernobîl din 1986 a lăsat un impact de durată asupra mediului înconjurător. Însă un nou studiu relevă o constatare surprinzătoare cu privire la câinii care trăiesc în zona de excludere și în jurul acesteia.

Cercetătorii au vrut să afle dacă zeci de ani de expunere la radiații de nivel scăzut au provocat mutații genetice la câinii care locuiau în zona centralei nucleare de la Cernobîl, comparativ cu cei din orașul aflat în apropiere.

Studiul a fost realizat de NC State University și Columbia University, ambele instituții prestigioase din Statele Unite ale Americii.

„Am lucrat cu două populații de câini care, deși separate de doar 16 kilometri, sunt distincte din punct de vedere genetic”, a declarat Matthew Breen, autorul corespondent al studiului.

„Încercăm să aflăm dacă expunerea la un nivel scăzut, pe parcursul mai multor ani, la toxine de mediu, cum ar fi radiațiile, plumbul etc., ar putea explica unele dintre aceste diferențe”, a adăugat Breen, scrie InterestingEngineering.

Analiza genomului câinilor

Studiul anterior a găsit 391 de regiuni în genomul câinilor care diferă între populația de la centrala nucleară și cea din oraș – unele dintre acestea fiind legate de repararea daunelor ADN.

Acest nou studiu a urmărit să aprofundeze cercetarea pentru a găsi dovezi ale mutațiilor acumulate, cauzate de expunerea la radiații.

„În primul rând, am contextualizat nivelul diferențelor genetice dintre două populații de câini, ceea ce a indicat faptul că genetica câinilor din oraș era foarte asemănătoare cu populațiile de câini din Rusia, Polonia și zonele înconjurătoare”, a declarat Megan Dillon, doctorandă la NC State și autor principal al studiului.

Studiul a analizat genomul câinilor la diferite niveluri, căutând dovezi ale mutațiilor transmise din generație în generație. Ei au căutat în special dovezi ale mutațiilor germinale, care sunt modificări genetice care apar în celulele reproductive și pot fi moștenite de urmași.

Un impact de durată asupra mediului înconjurător

„Știm că, de exemplu, expunerea la doze mari de radiații poate introduce instabilitate de la nivel cromozomal în jos. Deși această populație de câini este îndepărtată de 30 sau mai multe generații de cea prezentă în timpul dezastrului din 1986, mutațiile ar fi probabil încă detectabile dacă ar conferi un avantaj de supraviețuire acelor câini originali. Dar nu am găsit nicio dovadă în acest sens la acești câini”, a adăugat Breen.

Studiul nu a găsit „nicio dovadă” de mutații genetice induse de radiații la câini.

Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că acest lucru nu exclude posibilitatea ca alți factori, cum ar fi selecția naturală, să fi contribuit la diferențele genetice observate între cele două populații de câini.

„Este posibil ca, de fapt, câinii care au supraviețuit suficient de mult pentru a se înmulți să aibă deja trăsături genetice care le-au sporit capacitatea de supraviețuire. Deci, poate că a existat o presiune selectivă extremă la început, iar apoi câinii de la centrală au rămas pur și simplu separați de populația orașului”, a adăugat Dillon.

Cercetătorii subliniază importanța continuării studiilor privind sănătatea mediului în urma unor astfel de dezastre.

Concluziile au fost publicate în revista PLOS ONE.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Radiațiile de la Cernobîl nu par să mai afecteze animalele din zona de excludere

Viermii de la Cernobîl nu sunt deloc afectați de radiații

Iată de ce poți locui în Hiroshima și Nagasaki, dar nu și la Cernobîl

Vești bune de la Cernobîl. Comunicațiile cu centrala nucleară au fost restabilite