Noi dovezi arată că Marte a fost o „planetă albastră” cu mult timp în urmă

Dovezile privind existența apei curgătoare pe Marte în trecut se adună de mult timp. Deltele fluviale, mineralele alterate de apă și alte indicii au conturat imaginea unei planete cândva umede. Ceea ce rămânea un mister este cum clima atunci. A fost Marte rece și umedă sau mai degrabă blândă și umedă? Predomina gheața sau exista un ocean stabil? Dovezi noi sugerează că, în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani, în nordul planetei Marte a existat un ocean care se întindea pe aproape întreaga emisferă. Practic, Marte a fost o „planetă albastră”.

Aceste concluzii provin de la o echipă care a studiat Valles Marineris, cel mai mare, deși nu și cel mai lung, sistem de canioane din Sistemul Solar, cu o lungime de peste 4.000 de kilometri și o lățime de aproximativ 200 de kilometri.

• Funcționează sau nu aplicațiile pentru concentrare? Iată ce spune știința!
• Știința infirmă mitul geniului nebun

Cercetătorii au analizat structuri geologice din sud-estul unei regiuni numite Coprates Chasma, despre care se crede că a găzduit cândva un lac adânc. Elementele care i-au atras cel mai mult atenția echipei au fost depozitele de la baza abrupturilor canionului, cunoscute drept „scarp-fronted deposits” – SFD (depozite cu front abrupt), care indică existența unor râuri ce curgeau spre interior. Toate aceste depozite au fost identificate la aproximativ aceeași altitudine, între -3.750 și -3.650 de metri.

Marte a fost o „planetă albastră” în urmă cu 3 miliarde de ani

Marte a fost o „planetă albastră”. Descoperirea sugerează existența unui nivel al apei relativ constant în interiorul canionului, cu adâncimi ce ajungeau, în anumite zone, la aproximativ 1.000 m. Dacă acest scenariu este corect, atunci emisfera nordică a planetei, alcătuită din câmpii joase situate la altitudini mai mici decât interiorul canionului, trebuie să fi fost inundată și ea.

„Prin acest studiu, am reușit să oferim dovezi pentru cel mai adânc și mai extins ocean care a existat vreodată pe Marte, un ocean ce se întindea pe întreaga emisferă nordică a planetei”, a declarat autorul principal al studiului, Ignatius Argadestya, cercetător doctorand la Universitatea din Berna (Elveția).

Prezența unui ocean de asemenea dimensiuni sugerează că Planeta Roșie ar fi putut avea cândva condiții favorabile vieții, deși dacă a susținut cu adevărat forme de viață rămâne un mister, unul care ar putea persista mult timp, mai ales că Statele Unite tocmai au anulat misiunea Mars Sample Return, notează IFL Science.

Studierea Planetei Roșii continuă

„Cunoaștem Marte ca fiind o planetă uscată și roșie. Totuși, rezultatele noastre arată că în trecut a fost o planetă albastră, similară cu Pământul. Această descoperire arată și cât de prețioasă este apa pe o planetă și că ea poate dispărea, la un moment dat”, a subliniat Argadestya.

„Acest proiect este deosebit de interesant pentru noi, cercetătorii din domeniul geologiei, deoarece ne permite să transferăm concepte dezvoltate în studiile de pe Pământ către alte planete, precum Marte. Am folosit o abordare sedimentologică, ceea ce înseamnă că am comparat mediile de depunere de pe Pământ cu cele de pe Marte”, a declarat Fritz Schlunegger, profesor de geologie exogenă la Universitatea din Berna.

Echipa intenționează acum să studieze mineralogia depozitelor SFD și să afle din ce sunt alcătuite. Aceste analize, la fel ca cele din studiul actual, vor fi realizate de pe orbită, folosind ExoMars Trace Gas Orbiter al Agenției Spațiale Europene, precum și sondele Mars Express ale ESA și Mars Reconnaissance Orbiter ale NASA.

„Acum că știm că Marte a fost o planetă albastră, vrem să aflăm și ce tipuri de procese de alterare au avut loc acolo”, a concluzionat Argadestya.

Studiul a fost publicat în revista npj Space Exploration.

Vă recomandăm să citiți și:

Reactoarele de fuziune ar putea crea particule de materie întunecată

Pentru prima dată în istorie, astronomii ar fi descoperit o „superkilonovă”

Praful stelar nu a ajuns în Sistemul Solar așa cum se credea până acum

O nouă cercetare sugerează că Universul este asimetric