Două planete din Sistemul Solar nu sunt ceea ce par, susțin cercetătorii

Noi cercetări ridică semne de întrebare asupra structurii lui Uranus și Neptun, sugerând că interiorul lor ar putea fi mult diferit de teoriile clasice.

Uranus și Neptun s-ar putea să nu fie „giganții de gheață” clasici pe care oamenii de știință i-au considerat mult timp, potrivit unui nou studiu al Universității din Zurich, scrie SciTechDaily.

• Cât de fericiți trebuie să fim pentru a reduce riscul de boli cronice?
• Câți dintre americani sunt de acord cu Donald Trump în ceea ce privește Groenlanda

Rezultatele sugerează că ambele planete îndepărtate ar putea conține mult mai mult material stâncos decât se presupunea anterior, schimbând perspectivele asupra structurii lor interne.

O posibilitate plauzibilă

În mod tradițional, planetele din Sistemul Solar sunt împărțite în lumi stâncoase, giganți gazoși și giganți de gheață.

Uranus și Neptun au fost incluși în categoria giganților de gheață pe baza unor modele care indicau un interior dominat de apă și alte tipuri de gheață.

Noul studiu, publicat în revista Astronomy & Astrophysics, susține însă că această clasificare este prea simplistă și propune că structurile interne bogate în rocă rămân o posibilitate plauzibilă.

Oamenii de știință au identificat structuri interne

Cercetătorii indică planeta pitică Pluto, despre care se știe acum că este în mare parte stâncoasă, drept dovadă că obiectele din exteriorul Sistemului Solar nu urmează întotdeauna tiparele așteptate.

Pentru a testa compoziții alternative, echipa de cercetare a dezvoltat o abordare hibridă de modelare, care combină metode bazate pe fizică și date empirice.

În loc să pornească de la materiale prestabilite, modelele generează profile de densitate aleatorii, constrânse de măsurători gravitaționale reale.

Prin rularea a mii de simulări, oamenii de știință au identificat structuri interne care corespund cel mai bine datelor observate.

Ambele planete par să aibă straturi de „apă ionică”

Autorul principal, Luca Morf, afirmă că această abordare evită prejudecățile, rămânând în același timp realistă din punct de vedere fizic și oferind o gamă mai largă de scenarii posibile.

De asemenea, modelele oferă perspective noi asupra câmpurilor magnetice neobișnuite ale celor două planete, foarte diferite de structura magnetică a Pământului.

Ambele planete par să aibă straturi de „apă ionică”, capabile să genereze câmpuri magnetice complexe la adâncimi diferite.

Cu toate acestea, persistă incertitudini din cauza înțelegerii limitate a comportamentului materialelor în condiții extreme de presiune și temperatură.

Cercetătorii concluzionează că sunt esențiale misiuni dedicate către Uranus și Neptun pentru a stabili dacă aceste lumi sunt bogate în gheață, în rocă sau se situează undeva între aceste extreme.