Un mister îndelungat al cometelor, posibil rezolvat. Ce au descoperit cercetătorii?

Prezența silicaților cristalini în comete a reprezentat pentru mult timp o enigmă pentru astronomi. Aceste minerale au nevoie de temperaturi extrem de ridicate pentru a se forma, în timp ce cometele iau naștere în regiunile înghețate de la periferia sistemelor stelare. Cum pot fi împăcate aceste condiții opuse? Cercetătorii cred că au găsit răspunsul, pe baza unor observații recente făcute pe cristalele provenite dintr-o stea tânără, pe nume EC 53.

EC 53 se află în Nebuloasa Serpens, la aproximativ 1.300 de ani-lumină de Pământ. Încă nu este o stea complet formată, ci un obiect aflat într-o alternanță între perioade liniștite și faze de activitate intensă, numite „explozii”. La fiecare 18 luni, protosteaua intră într-un episod de activitate extremă care durează aproximativ 100 de zile. Aceste explozii influențează în mod direct discul protoplanetar de material care înconjoară obiectul, iar aici a intervenit Telescopul Spațial James Webb (JWST).

• Adolescenții de astăzi dorm mult mai puțin decât cei de la finalul anilor 2000
• Cercetătorii au dezvăluit cel mai vechi catalog stelar realizat vreodată

Datorită observațiilor sale remarcabile în infraroșu, cercetătorii au putut analiza ce se întâmplă în interiorul discului. Ei au observat formarea silicaților obișnuiți în zona fierbinte din interiorul discului și au constatat că vânturile puternice generate de stea aruncă aceste cristale spre regiunile exterioare, mai reci. Astfel, cristalele provenite dintr-o stea tânără ne învață lucruri noi despre comete.

Un mister despre comete, dezlegat folosind cristalele provenite dintr-o stea tânără

„Fluxurile stratificate ale lui EC 53 pot ridica acești silicați cristalini proaspăt formați și îi pot transporta spre exterior, ca și cum ar circula pe o autostradă cosmică”, a declarat autorul principal, Jeong-Eun Lee, profesor la Universitatea Națională din Seul (Coreea de Sud).

„Chiar și pentru mine, ca om de știință, este uimitor că putem identifica silicați specifici în spațiu, inclusiv forsterit și enstatit în apropiere de EC 53. Aceștia sunt minerale comune pe Pământ. Ingredientul principal al planetei noastre este silicatul”, a adăugat Doug Johnstone, coautor al studiului și cercetător principal la Consiliul Național de Cercetare al Canadei.

Deși sistemul este studiat de decenii, JWST a reușit să arate unde se află silicații înainte și după aceste explozii de activitate. Misterul modului în care silicații ajung în comete și în zonele reci ale sistemului protoplanetar începe astfel să se risipească. Observațiile oferă un mecanism clar pentru acest proces, scrie IFL Science.

„Echipa noastră de cercetare a cartografiat modul în care cristalele se deplasează prin întregul sistem. Am demonstrat, practic, cum steaua creează și distribuie aceste particule extrem de fine, fiecare mult mai mică decât un grăunte de nisip”, a explicat Joel Green, coautor și specialist în instrumentație la Space Telescope Science Institute din Baltimore, Maryland.

O înțelegere mai bună a formării planetelor

EC 53 va rămâne învelită într-un cocon de praf încă aproximativ 100.000 de ani. Dacă am putea accelera timpul, am vedea cum cristalele formate de căldura stelară se transformă treptat în granule, apoi în pietricele și, prin nenumărate coliziuni, în planete. Astfel, avem acum o înțelegere mai bună a unor pași esențiali din primele etape ale formării planetelor.

Rezultatele au fost publicate într-un articol apărut în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce se află „sub” Pământ în spațiu?

Cercetătorii au descoperit o nouă frontieră în fizica cuantică

Astronomii au surprins cum jetul unei găuri negre schimbă întreaga galaxie

Pământul tocmai a fost lovit de cea mai puternică furtună de radiații solare din ultimii peste 20 de ani