Test de cultură generală. De ce căscatul este contagios?

De ce este căscatul contagios? Toți oamenii cască. La fel și multe alte vertebrate, de la șerpi, câini și pisici până la rechini și cimpanzei. Totuși, deși căscatul este contagios, nu toată lumea „se molipsește”.

Aproximativ 60-70% dintre oameni cască atunci când văd pe cineva căscând în realitate, într-o fotografie sau chiar doar citind despre acest gest. Fenomenul apare și la animale, însă nu funcționează neapărat la fel ca la oameni. De ce este căscatul contagios? De-a lungul timpului, cercetătorii au propus mai multe explicații.

• Microbii pot călători prin sistemul solar pe resturi de asteroizi, arată un studiu
• A fost descoperită cauza pentru o mutație genetică misterioasă

Cea mai populară teorie susține că acest tip de căscat este o formă de comunicare nonverbală. Faptul că „iei” căscatul ar arăta că ești sincronizat emoțional cu celălalt. Un studiu realizat în 2010 la University of Connecticut (SUA) a concluzionat că acest fenomen nu devine contagios decât în jurul vârstei de patru ani, când se dezvoltă empatia.

În cercetare, copiii cu autism, la care dezvoltarea empatiei poate fi afectată, au fost mai puțin predispuși să caște ca răspuns la alții. Un studiu din 2015, realizat pe studenți, a arătat că persoanele cu scoruri mai scăzute la empatie erau mai puțin susceptibile să preia căscatul. Alte cercetări au identificat o asociere între reducerea căscatului contagios și schizofrenie.

De ce este căscatul contagios? Are legătură cu empatia?

Totuși, legătura dintre empatie și căscat nu este pe deplin clară. O cercetare a Duke Center for Human Genome Variation (SUA), publicată în revista PLOS One, a analizat 328 de voluntari sănătoși, evaluând nivelul de somnolență, energie și empatie. Participanții au privit un videoclip cu persoane căscând și au notat de câte ori au căscat. Majoritatea au făcut-o, dar nu toți: 222 din 328 au căscat cel puțin o dată. Repetarea testului a arătat că tendința de a căsca contagios este o trăsătură stabilă.

Studiul nu a găsit nicio corelație între empatie, momentul zilei sau inteligență și căscatul contagios, însă a identificat o legătură statistică cu vârsta: persoanele mai în vârstă erau mai puțin predispuse să caște. Totuși, vârsta explica doar 8% din variații, astfel că cercetătorii suspectează o posibilă bază genetică.

Ce am aflat din studiile pe animale?

Experimentele pe animale oferă indicii suplimentare. Un studiu realizat la Primate Research Institute din cadrul Kyoto University (Japonia) a arătat că doi din șase cimpanzei au căscat contagios când au văzut înregistrări cu alți cimpanzei căscând. Puii nu au reacționat, sugerând că, asemenea copiilor mici, încă nu au dezvoltarea necesară. Interesant este că animalele au răspuns doar la căscaturi reale, nu la simple imagini cu guri deschise, menționează ThoughtCo.

Un studiu al University of London (Anglia) a demonstrat că și câinii pot prelua căscatul de la oameni: 21 din 29 au căscat când o persoană a făcut acest gest în fața lor, dar nu au reacționat la simpla deschidere a gurii. Doar câinii mai mari de șapte luni au manifestat această reacție. Există și cazuri mai rare în care pisicile au făcut același lucru.

Căscatul contagios pare legat și de temperatură. Mulți cercetători cred că are un rol de termoreglare, ajutând la răcirea creierului. Un studiu pe peruşi a arătat că frecvența căscatului crește când temperatura ambientală se apropie de cea corporală. Experimente pe șobolani privați de somn au indicat că, după căscat, temperatura creierului scade.

În concluzie, știința nu a stabilit definitiv de ce este căscatul contagios. Fenomenul a fost asociat cu empatia, vârsta și temperatura, dar mecanismul exact rămâne neclar. Cei care nu „prind” căscatul pot fi pur și simplu prea tineri, prea în vârstă sau predispuși genetic la această particularitate, nu neapărat lipsiți de empatie.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce copiii își mănâncă secrețiile nazale?

Care este legătura dintre zgomotul traficului și colesterol?

Test de cultură generală. Care material prețios nu este atât de rar pe cât crede lumea?

De ce oamenii sunt mai dispuși să ajute atunci când se află în medii sărace?