Addiction, dependenta & Co.

In mare parte dintre cazuri, persoana se simte constransa sa puna in act compulsia pentru a reduce starea de neliniste care insoteste o obsesie sau sa previna evenimente ori situatii de care se teme. In depen­denta, cautarea si consumul de substante pot fi excesive fara doar si poate, dar sunt cu siguranta legate de reducerea anxietatii, de evitarea tangibilului si durerosului sindrom de abstinenta, si sunt asociate unei placeri puternice.

Atunci cand se vorbeste despre compulsia la consum, sunt scoase in evidenta aspectul ritualului obsesiv, stereotipia comportamentala, alte caracteristici ale actiunilor toxicodependentilor, dar in realitate, cum au demonstrat-o numeroase studii, acestea sunt in mare masura reglate de sfera cognitiva si de variabile de tip ambiental, cum ar fi disponibilitatea de a gasi substanta, costul acesteia, legalitatea, semnificatia culturala si valorile etice asociate ei.

• Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?
• Locul în care trăiești influențează ce greutate ai, arată un nou studiu

Se mai spune si ca una dintre caracteristicile fundamentale ale aces­tei boli este incapacitatea subiectului de a rezista impulsului, pulsiunii, tentatiei de a infaptui un act periculos pentru sine sau pentru ceilalti. Aceasta axioma nu clarifica insa daca incapacitatea de a rezista impulsului rezida in inabilitatea de a face fata acestui tip de stimul emotiv ori motivational sau este rezultatul unei capitulari deliberate. Nimic nu sugereaza gradul de risc de la care un act corelat unei pulsiuni poate fi considerat compulsiv si nu determinat in mod rational. De altminteri, gradul de periculozitate al unui act, pentru noi sau pentru ceilalti, reprezinta o variabila ce depinde totodata de normele etice si de factorii de mediu. Factorii socio-economici si variabilele juridice sunt de asemenea decisivi in determinarea gradului de periculozitate al unui act. O afla pe propria piele cei care sunt prinsi consumand substante interzise.

Dincolo de principiul placerii
Intr-o maniera cam paradoxala, descrierea medicala a dependentei pune in subordine nivelul fiziopatologic fata de o dimensiune comportamentala neprecizata. Doar doua criterii trimit la neuroadaptare, la abuzul cronic de o substanta, in timp ce cinci sunt legate de vagi conditii subiective si comportamentale. Ca atare, diagnosticarea dependentei poate fi formulata si in absenta dependentei farmacologice. A medicaliza comportamentele inseamna mai ales a vinde tratamente; in consecinta, conceptul de addiction a fost marcat in ultimii ani de o inflatie stupefianta, el inglobandu-i alaturi de toxicomani pe asa-numitii drogati de sex, de jocuri de noroc, de shopping, de munca, de internet, televiziune, mancare sau forma fizica.

Incetul cu incetul, se statorniceste ideea ca suntem toti afectati de dependente patologice si ca dependentele care nu implica folosirea de substante psihoactive nu sunt mai putin periculoase decat celelalte. In paralel, dependentele patologice sunt considerate tulburari nervoase si, asociate altor tulburari mentale, par a afecta segmente enorme din intreaga populatie a lumii, tinerii si chiar copiii fiind categoriile cu cel mai ridicat grad de risc. Unele voci indraznesc insa sa afirme ca, uneori, criteriile de diagnosticare sunt cele care construiesc patologia si nu invers; ca, deloc intamplator, explozia de tulburari la care asistam priveste mai putin vechile tehnologii si mai mult pe cele noi: telefoanele mobile, computerele, jocurile video. Iar unele dintre argumentele aduse in sprijinul acestei teorii dau de gandit.

Daca am impiedica mai multe sute de voluntari sa aprinda lumina, sa foloseasca apa calda si incalzirea, cel mai probabil acestia ar prezenta in scurta vreme simptome de modificare a comportamentului si de nervozitate. Ar putea fi numite oare simptome ale unei dependente de energia electrica si termica? se intreaba unii, mai in gluma, mai in serios.