Pe Muntele Alb

De aici, ultimele trei ore pana pe varf: de-a lungul crestei Bosses (presarata cu o gramada de cornise), lasam la stanga Rochers de la Tournette si, pe o zapada peste care s-a format o crusta consistenta de gheata, urcam incet, dar intr-un ritm constant, ultimele doua sute de metri. De la Vallot, vantul ne insoteste tot timpul. In varf se ajunge pe o creasta destul de expusa, unde o oprire in piolet, in cazul unei alunecari, este putin probabila. Suntem, in sfarsit, sus, pe platforma varfului.

De aici nu mai e decAt de coborAt. Peste tot in jurul nostru este o mare de nori si, oriunde ai arunca privirea, e o priveliste uluitoare: cat vezi cu ochii, numai munti colturosi. Vantul bate turbat, trebuie sa tip la Matei ca sa ne putem auzi. Sunt fericit ca ma aflu pe varf, dar, pe moment, nu pot sa ma relaxez, pentru ca urmeaza coborarea, iar majoritatea accidentelor se intampla la coborare, cand, din cauza oboselii, a altitudinii si a betiei urcarii varfului, poti lasa garda jos, poti deveni neatent… Dar click-ul aparatului meu si lumina mistica a apusului imi aduc aminte ca am ajuns deja la refugiu. Peste cateva zile, plecam spre Cervino. Pentru o noua provocare…

D-journal. Aiguilles grises
» Pe partea sud-vestica a Mont Blanc-ului. Dôme de Miage (planul departat dreapta, 3.568 m), Aiguille de Bionnassay (planul departat stanga, 4.052 m), Aiguilles Grises (planul apropiat 3.676 m), precum si muntii care sunt peste tot unde intorci privirea ofera o priveliste coplesitoare.
» Scapati din labirintul de crevase al Glacier du Dôme, alpinistii urca in creasta pe zapada inainte de rasaritul Soarelui, pentru a scapa de amenintarea avalanselor.

» Prinsi intre un culoar de avalansa si o crevasa imensa. Pe o vreme foarte rea, in timpul retragerii de pe creasta Tournette, am ajuns la concluzia ca probabilitatea unei avalanse care sa se abata peste noi este mai scazuta decat probabilitatea unei alunecari – foarte posibila daca am fi incercat sa coboram ghetarul, dupa aproape 24 de ore de nesomn. De aceea, pe Glacier du Mont Blanc ne-am oprit si, intr-un con de avalansa, am sapat cu pioletul un bivuac. Unde ne-am odihnit.

D-journal. Mont Blanc summit
» Intotdeauna cand privesc din confortabilul fotoliu de acasa fotografiile, simt ca intreaga energie a momentului este concentrata in punctul acela mic care urca, cu pasi de melc, din ce in ce mai sus. Ultimele sute de metri pana pe varf le-am parcurs contra unui vant taios, care nu ne-a parasit decat dupa ce am coborat in Col du Dôme (4.240 m). Punctul somital pare aproape, dar de fapt se afla la doua ore distanta de noi.
» O ascensiune rapida, fara pauze prea lungi, cu 1.737 de metri diferenta de nivel la urcare si 1.000 de metri diferenta de nivel la coborare, ne-a scutit de riscul raului de altitudine, care apare, de obicei, la peste 3.000 de metri.