Cea mai misterioasă carte din lume este cu un pas mai aproape de a fi descifrată (GALERIE FOTO)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mesajul din „cel mai misterios manuscris medieval” a dat de furcă criptografilor, matematicienilor şi lingviştilor timp de mai bine de un secol. De aceea, mulţi experţi au considerat că manuscrisul este o păcăleală. Acum, însă, un nou studiu publicat în jurnalul Plos One sugerează că misteriosul manuscris are un mesaj real.

Oamenii de ştiinţă anunţă că au descoperit tipare lingvistice ce sugerează prezenţa unor cuvinte cu înţeles în text.

De-a lungul timpului, numeroşi experţi au dezbătut dacă textul criptat are vreun înţeles sau nu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, manuscrisul a fost analizat chiar şi de cei mai buni spărgători de coduri, ce au reuşit să descripteze mesajele forţelor inamice, însă care nu au reuşit să descifreze sensul cuvintelor din Manuscrisul Voynich.

Cartea datează din jurul anilor 1404-1438, însă aceasta a fost necunoscută timp de 500 de ani, fiind descoperită în 1912, atunci când un anticar numit Wilfrid Voynich a cumpărat-o, alături de alte publicaţii vechi, din Italia.

Cernelurile folosite şi numeroase alte indicii sugerează că manuscrisul datează, într-adevăr, din perioada Renaşterii. Cartea este scrisă în acelaşi stil ca numeroase alte cărţi contemporane pe tema ierburilor ce tratează numeroase afecţiuni.

Manuscrisul este mult mai complex decât falsurile din acea perioadă, care nu prezentau nici pe departe acelaşi grad de efort. Pe baza analizei ilustraţiilor, manuscrisul pare să fie o carte ştiinţifică, cu remedii pe bază de plante, desene astronomice şi ilustraţii detaliate. Cartea conţine 240 de pagini, cu anumite pagini lipsă, iar experţii cred că iniţial avea aproximativ 272 de pagini.

Cartea este foarte bizară: pe lângă faptul că este scrisă într-o scriere necunoscută şi indescifrabilă, ilustraţiile sunt şi ele un mister. Multe plante par să fie inventate sau hibrizi din plante deja existente. De exemplu, rădăcinile nu se potrivesc cu plantele desenate deasupra lor.

Marcelo Montemurro, un specialist în fizică teoretică de la Universitatea Manchester din Marea Britanie, a petrecut mulţi ani analizând tiparele lingvistice ale manuscrisului, sperând să-i descifreze misterul. Acum, specialistul afirmă că noua cercetare aduce mai aproape de realitate această posibilitate.

„Textul este unic, nu există lucrări similare şi toate încercările de a decodifica vreun mesaj din text au eşuat. Nu este uşor să spunem că textul este lipsit de sens, pentru că prezintă o structură lingvistică”, spune Montemurro.

Dr. Montemurro şi colegii săi au folosit o metodă statistică computerizată pentru a analiza textul, această metodă fiind eficientă în studierea altor limbi. Cercetătorii au analizat modul în care cuvintele erau aranjate pentru a extrage cuvintele cu conţinut.

„Există numeroase dovezi ce atestă că acele cuvinte ce au conţinut tind să apară în text grupate, unde este nevoie de ele”, explică specialist.

„De-a lungul textelor lungi, cuvintele tind să lase o semnătură statistică. Atunci când subiectul se schimbă, este nevoie de alte cuvinte. Reţelele semantice pe are le-am obţinut arată clar că acele cuvinte înrudite tind să împărtăşească similarităţi de structură. Acest lucru se întâmplă şi în lmbile reale”, spune expertul.

Dr. Montemurro crede că este improbabil ca aceste trăsături să fi fost „incorporate” în text pentru a face un fals să pare mai realistic, pentru că cunoştiinţele academice ale acestor structuri nu existau la vremea în care manuscrisul Voynich a fost creat.

Deşi a identificat un tipar, sensul cuvintelor continuă să fie un mister. Deoarece minţile luminate ale planetei nu au reuşit să descifreze acest text de-a lungul unui secol, unii experţi cred că singura explicaţie plauzibilă este că manuscrisul este o păcăleală.

Gordon Rugg, un matematician de la Universitatea Keele, se numără printre aceşti experţi. El afirmă că noul studiu nu elimină posibilitatea unui fals. „Acest studiu nu este neapărat ceva nou. De câteva decenii este acceptat că proprietăţile statistice ale limbajului din manuscrisul Voynich sunt similare, dar nu identice, celor ale limbilor reale. Nu cred că sunt şanse mari ca manuscrisul Voynich să ascundă o limbă neştiută, pentru că sunt prea multe trăsături alte textului care nu se aseamănă cu nicio altă limbă”, spune Rugg.

Cu toate acestea, doctorul Montemurro este convins că ipoteza unui fals nu poate explica tiparele semantice pe care le-a identificat în cercetarea sa. Specialistul este conştient că analiza sa lasă fără răspuns numeroase întrebări, cum ar fi dacă textul reprezintă o variantă codată a unei limbi existente sau dacă este o limbă inventată.

„După acest studiu, orice teză ce susţine ipoteza unui fals trebuie să ofere o explicaţie pentru această structură sofisticată. Până acum, acest lucru nu a fost realiat”, spune Montemurro.

Manuscrisul Voynich poate fi studiat online, pe site-ul Beinecke Rare Book and Manuscript Library din cadrul Universităţii Yale.

Surse: BBC News, Catholic