Un studiu genetic, primul de acest fel, scoate la iveală detalii cu privire la apariţia şi dispariţia leprei în Europa

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Izolaţi în timpul vieţii ca victime ale unei boli infecţioase care cauza desfigurări şi diformitate, leproşii au fost izolaţi şi în moarte, fiind îngropaţi într-un cimitir special, relatează The History Blog.

Rămăşiţele umane au fost excavate din cimitirul St. George din Odense, Danemarca, în anii ’80. Materialul genetic a fost comparat cu 223 de scheleţi din aceeaşi perioadă din Danemarca şi nordul Germaniei care nu au urme de lepră.

• Uneltele antice arată ce foloseau chirurgii din dinastia Ming pe post de anestezic
• Au avut nevoie de 22 de ani pentru a-l restaura. Semnificaţiile incredibile ascunse de Leonardo da…

„Savanţii nu ştiu cu exactitate când şi cum a ajuns boala aceasta în Europa, dar Cruciadele au atins maximul între 1.200 şi 1.400, chiar atunci când jumătate din populaţiile din cele mai grav afectate zone mureau din cauza bolii. Lepra a fost aproape eradicată din Danemarca şi din multe părţi în Europa în timpul secolului al XVI-lea. Dar de ce a dispărut este o mare întrebare”, au precizat autorii. „Se putea spune că boala a dispărut pentru că bacteria leprei s-a schimbat şi a devenit mai puţin periculoasă. Dar noul studiu arată că nu este vorba de asta”.

În schimb, motivul eradicării leprei este chiar strategia de izolare a victimelor, care astfel aveau şanse mult mai mici de a avea copii cărora să le transmită gena HLA-DRB1, care, conform descoperirii recente, avea drept sarcină recunoaşterea bacteriei şi declanşarea răspunsului imunitar.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Un nou studiu rescrie tot ce se ştia despre lepră, plaga menţionată şi în Biblie care încă mutilează popoare

Un nou studiu dezvăluie adevăratele origini ale leprei

TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

Rămăşiţele vechi de 1.130 de ani sugerează că lepra a fost adusă în Anglia medievală prin intermediul blănii de veveriţă