Marele Final al lui Cassini, sonda NASA care a vizitat Saturn, a scos la iveală ”ploaia” inelelor şi alte surprize

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aceste lucrări, publicate pe 4 octombrie în două jurnale importante, reprezintă primele studii care au în centrul atenţiei datele culese de sonda spaţială în etapa numită „Marele Final”, un număr de orbite între spaţiul dintre inele şi gigantul gazos care a culminat cu scufundarea şi distrugerea lui Cassini în Saturn, scrie Space.

Luate împreună, lucrările ilustrează o imagine detaliată a ceea ce se întâmplă între inelele din interior şi atmosfera superioară a lui Saturn – un fenomen similar cu o ploaie fină cu compuşi care cădeau în regiunea ecuatorială şi un curent electric produs de curenţii atmosferici şi de câmpul magnetic al planetei.

„Înainte ne gândeam că este doar un spaţiu”, a precizat Linda Spilker, savant al misiunii Cassini a NASA. „Este o ştiinţă mai bogată decât ne-am închipuit”, adaugă cercetătoarea.

Ploaia a fost detectată recent de instrumentul INMS (Ion and Neutral Mass Spectromete), care poate „mirosi” compoziţiile chimice ale materialului cu care interacţionează, adunând, anterior de această descoperire, date critice cu privire la compoziţia sateliţilor Titan şi Enceladus.

Nici în noul caz nu a dezamăgit, aducând rezultate surprinzătoare. În afară de hidrogen şi heliu, elemente a căror existenţă era previzibilă, instrumentul a găsit monoxid de carbon, metan, azot şi rămăşiţe de molecule organice.

Alte instrumente au arătat că ploaia include şi apă îngheţată şi particule de siliciu, arătând că fenomenul este declanşat de interacţiunea acestor particule cu cele mai înalte niveluri ale atmosferei lui Saturn.

„Complexitatea a ceea ce se întâmpla acolo şi cantitatea de material care cădea au fost surprinzătoare”, a precizat Hunter Waite, cercetător al INMS şi savant al Southwest Research Institute.

De asemenea, descoperirea nu scoate la iveală doar un fenomen interesant al unei lumi îndepărtate, ci are implicaţii mai importante în Sistemul nostru Solar şi dincolo. Waite a mai precizat şi că diversitatea neaşteptată a compuşilor din ploaia inelelor poate avea o influenţă asupra estimărilor savanţilor a compoziţiei atmosferei, ceea ce ar însemna ca ipotezele cu privire la formarea gigantului gazos şi a lunilor sale să fie adaptate.

Mai mult, apare şi întrebarea: de unde vine materialul? „Nu poate fi un proces continuu, altfel inelele nu ar mai fi acolo”, a precizat Bonnie Meinke de la Space Telescope Science Institute, care nu a fost implicată în noile studii. Ar rămâne fără material în zeci de mii de ani.

Câmpul magnetic al lui Saturn

Cassini a fost echipat şi pentru a măsura câmpul magnetic al gigantului gazos. Deşi savanţii au studiat câmpul magnetic şi înainte, cu ajutorul sondelor Pioneer şi Voyager, acestea au trecut la o distanţă mai mare şi au stat un timp mai scurt lângă Saturn.

Aşadar, noile studii arată că aceste câmpuri magnetice se aliniază „chiar şi mai perfect” cu axa pe care planeta se învârte, ceea ce este ciudat, întrucât câmpurile magnetice sunt create de intersectarea rotirilor. Astfel, savanţii se văd nevoiţi să plece din nou de la zero, încercând să creeze alt model pentru câmpul magnetic al lui Saturn. „Ştim că se petrece ceva ciudat”, a precizat Michele Dougherty, cercetătoare la Imperial College London şi autoarea unui nou studiu.

Savanta susţine că poate exista ceva care blochează vederea inimii magnetice reale a gigantului gazos, creând iluzia unei alinieri aproape perfecte. „Nu am venit cu un răspuns, dar atunci când vom veni, acesta va schimba cunoaşterea cu privire la structura internă a planetelor”, a adăugat Dougherty.

Marele Final nu este sfârşitul

Aceste 11 lucrări reprezintă o mică parte din ce va veni, fiecare cu particularităţile şi specializările ei. Spre exemplu, o lucrare a avut în vedere regiunea atmosferei saturniene care produce emisii radio, pentru că înţelege modul în care aceste unde sunt produse.

Într-o altă lucrare, o echipă de cercetători a identificat o centură de radiaţii necunoscută, dar care până acum a fost intuită, ce se întinde din atmosfera superioară până în inelele interne ale planetei.

Într-un alt studiu, un instrument de la bordul sondei a măsurat densitatea electronilor în ionosfera lui Saturn, descriind două straturi separate. Stratul de jos are o densitate mai mare de particule încărcate electronic, pe când cel superior este mai rarefiat.

Tot INMS a putut măsura temperaturile din termosfera prin care a trecut Cassini, de la 67 la 97 de grade Celsius.

Alte două lucrări indică prezenţa unor sateliţi minusculi găsiţi în inelele lui Saturn.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Pe Saturn a apărut un nou hexagon, iar fenomenul îi intrigă pe cercetători

NASA a înregistrat energia electromagnetică rezultată în urma interacţiunii lui Saturn cu satelitul său, Enceladus. Ce îşi ”spuneau” acestea – VIDEO

Hubble a suprins aurorele uimitoare de pe Saturn

Este un ”Pământ extraterestru”. NASA a publicat cele mai clare imagini cu luna lui Saturn, Titan – FOTO