Prima pagină Stiinta

Clubul nemuritorilor - cum atingem viata fara de moarte?

Mircea Oprita | 11.15.2009 | ● Vizualizări: 2242
Clubul nemuritorilor - cum atingem viata fara de moarte?     nemurire, nemuritori, eternitate, sfidarea mortii, prelungirea vietii, cibernetica, chimie, genetica, moarte, credinta, dumnezeu, cercetare, stiinta, viata vesnica, imortal, imortalisti, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, profetii, previziuni + zoom
Galerie foto (9)

Reteta Elixirului de viata lunga nu a fost descoperita de alchimistii Antichitatii si ai Evului Mediu, ci de cei ai secolului XXI: ciberneticieni, chimisti, geneticieni. Acesta este clubul lor.

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

La inceput a fost un basm frumos, pe care nu doar un singurpopor il are in patrimoniul traditiilor sale culturale. In variantasa romaneasca se numeste Tinerete fara batranete siviata fara de moarte. Ca orice basm, el vorbeste mai degrabadespre visari decat despre realitati. Despre dorinteascunse, provenite din neimpliniri, despre limite ale vietii pecare omul si le-ar fi vrut dintotdeauna extinse dincolo de"obisnuit". Despre iluzii si figurari mentale ale imposibilului caposibil. Prezenta motivului in creatia populara nu face decat sa-iateste stravechimea.

In ciuda caracterului sau utopic, nemurirea este oobsesie a speciei umane. Si nu doar la modul fictiunilorliterare. Alchimistii, care erau, in felul lor, savantiiunei epoci prestiintifice, au inclus-o in cautarile si experienteleproprii, alaturi de piatra filosofala. In forme mai"decente" si mai rationale, ideea a patruns intrucatva si inmedicina moderna, unde geriatria lupta tot cu limitele vietii,straduindu-se sa le impinga in timp pana la ultimele resursebiologice ale omului.

Speranta de viata – o chestiune discutabila

Cand vorbim despre aceste resurse, un termen uzual precum"speranta de viata" nu ne este de folos cata vreme il definimconform unei medii, pentru un grup social sau o epoca.Limitele se testeaza in individ, nu in grupuri, siintotdeauna au existat persoane ajunse la varste exemplareindiferent de durata medie de viata din epoca lor. Esteceea ce se intampla si astazi, cand centenarii devin obiect decuriozitate publica, iar secretul longevitatii lor este cautat caun mesaj ravnit de toata lumea.

Pana nu demult, se admitea ca omul ar putea sa traiasca130-140 de ani; ca motorul sau biologic i-ar permite sa functionezepe o durata reprezentand, asadar, dublul celei pe care o stapanesteacum. E adevarat: omul si-ar atinge aceasta limita maximade viata in conditii mai degraba de laborator decat in cele destres si chiar de mizerie in care se traieste azi cam pestetot.

Viata agitata, nesiguranta, tensiunea nervoasa acumulatadin conflicte de tot felul, hrana de proasta calitate, aerul poluatsi apa contaminata chimic ori bacteriologic, excesele legate dealcool si tutun, ignorarea unui regim corect de refacere fizica sipsihica, toate acestea prejudiciaza in mod sistematic organismul,iar prin cumulare devin o piedica majora in atingerea varstei lacare omul ar putea spera sa ajunga prin resursele salegenetice.

Traim intr-un mediu parca facut anume sa ne scurteze viata; inplus, exista nenumarate dovezi ca ne si complacem in el. Schimbareamediului si restructurarea propriilor obisnuinte presupun,bineinteles, preocupare continua si efort, dar ele reprezintaconditii esentiale pentru lansarea intr-o cursa lunga, in variantaoptima a destinului individual.

Cursa aceasta, afirma gerontologii, e la indemana oricui. Ramanede vazut cine are dorinta, vointa si puterea de a se antrena in ea,iesind din comoditati tentante si transformandu-si slabiciunileproprii in virtuti. Prin tratamente de specialitate, medicinacontribuie si ea, decisiv, la atingerea obiectivului amintit.

Cine sunt imortalistii?

Daca pana nu demult gerontologia, ramura a stiintelormedicale dedicata studiului imbatranirii, putea fi privitaca un domeniu de avangarda, astazi ea a ajuns, in mod surprinzator,sa fie considerata mult prea prudenta si conservatoare.

Viata omului nu are o limita maxima, afirma curentulimortalist, care isi face tot mai simtita prezenta in zonafierbinte a cercetarilor stiintifice de astazi. Deschizatori de noiperspective asupra biologiei senescentei, inventatori cu breveteacceptate in domeniul unor ramuri aproape exotice ale tehnologiei,precum inteligenta artificiala si nanorobotica,savantii acestia refuza sa priveasca procesul imbatranirii ca pe unaspect implacabil al existentei, asumandu-si delicata misiune de aredesena tabloul genetic si, implicit, viitorul specieinoastre.

E ceva de-a dreptul ametitor in teoriile lor: omul poatetrai oricat, organismul sau poate intra de nenumarate ori in"reparatii capitale", in asa fel incat tineretea fara batranete siviata fara de moarte sa-i fie asigurata chiar fara multele sidrasticele restrictii pretinse de adeptii caii naturale deprelungire a existentei umane. Omul va trai din ce in cemai mult intr-o avantajoasa, profitabila si chiar fericita simbiozacu tehnologiile de varf ale prezentului si viitorului.

Asemenea fraze seducatoare si, totodata, pline de promisiuni parpreluate din repertoriul alchimistilor de odinioara. Nici nu le-amtrata altfel, daca autorii lor n-ar fi, totusi, niste distinsepersonalitati ale cercetarii contemporane, inventatori eminenti, cumerite recunoscute de juriile unor importante premii rezervatestiintelor si tehnologiilor actuale, oameni ale caror carierestralucite se pun garantie pentru ideile si cuvintele lor.

Ray Kurzweil, de pilda, si-a vazut recunoscutacalitatea de inventator prin diploma de onoare acordata de Oficiulde Patente al Statelor Unite in anul 2002, prin PremiulLemelson-MIT (in valoare de 500.000 USD), prin Medalia Nationalapentru Tehnologie, pe care insusi Bill Clinton, pe atuncipresedinte al SUA, i-a inmanat-o in 1999, in cadrul unei ceremoniide la Casa Alba. Este doctor honoris causa in cadrul a 12universitati, iar lista recunoasterii sale internationale ar puteasa continue. Inventiile sale cele mai spectaculoase sunt undispozitiv care recunoaste textul scris si il sonorizeaza pentruorbi, un sintetizator de sunete capabil sa recreeze instrumenteleorchestrale, precum si diverse alte produse tehnice din categoriainteligentei artificiale. A scris o serie de carti cutitluri sugestive pentru asemenea preocupari insolite: EraMasinilor Inteligente, Cand computerele depasesc inteligenta umana,In preajma singularitatii: cand omul transcende biologia, iarimpreuna cu Terry Grosmann a publicat incitantul volumCalatorie fantastica: traieste destul incat sa traiestivesnic. Nu este doar un teoretician, un rafinat alideilor extravagante, ci si un practician redutabil, numeroaselesale companii ocupandu-se de exploatarea cu succes comercial ainventiilor proprii, toate menite sa sublinieze impactultehnologiilor asupra societatii.

Kurzweil imagineaza o vreme extrem de apropiata candactualele computere personale vor fi complet eliminate, inlocuitede o tehnologie miniaturizata si extrem de mobila.Purtatorii inteligentei artificiale vor avea dimensiuni care-i vorface practic invizibili. "Toata lumea va fi on-line", afirmainventatorul. "Imaginile ni se vor scrie direct pe retina.Substratul computerizat va fi peste tot." Generatia urmatoare atehnologiei va marca in special biologia: "A fost nevoie demiliarde de ani ca sa apara ADN-ul, dar candva acesta a ajuns la unnivel de procesare a informatiei capabil sa stocheze si sa-sireaminteasca rezultatele experientelor evolutioniste, iar ADN-ul aintrat intr-o noua etapa. Asa se va intampla si in tehnologie."

Tot mai sofisticate, tot mai rapid executate si, inconsecinta, mai ieftine, produsele electronice vor avea capacitatisi performante crescute exponential fata de cele cunoscuteastazi. Daca ele sunt inca in afara noastra,curand se vor muta inauntrul organismului uman, inclusiv increier. In zece-douazeci de ani, crede Ray Kurzweil, vomfi capabili sa plasam inteligenta nonbiologica in interiorulcorpului nostru, fiindca, de pe-acum, ea nu este altceva decat oprelungire a personalitatii fiecaruia.

Biotehnologia schimba lumea si schimba omul, bineinteles.Bazate pe nanoboti, noi terapii medicale vor conduce laeliminarea bolilor actuale si la reechilibrarea subtila a unororgane intrate in procesul de imbatranire. "Am toataincrederea ca, in urmatoarea decada, vom scapa de marea majoritatea bolilor care ucid astazi 95 la suta din populatie", profetesteKurzweil. "Am identificat o duzina de procese de imbatranire si vomavea strategii potrivite pentru a le inversa. Cred ca in zece anivom produce un soarece care nu imbatraneste si vom transpuneexperienta asta in terapii umane in alti zece ani."

Inventatorul american, unul din cei mai ambitiosi promotori aibiotehnologiei revolutionare, se considera, la nici 60 de ani,intr-o forma destul de buna ca sa poata prinde momentul candterapia reconstructiva si tehnicile nemuririi iivor fi accesibile lui insusi. Pana atunci, isi intretine organismulprin dieta si prin cele 250 de suplimente alimentare pe care le iazilnic intr-un sistematic efort de reprogramare a biochimismuluipropriu. Se reconstruieste, daca se poate spune asfel, in modartificial. "O multime de oameni cred ca e bine sa urmezinatura" - constata Kurzweil. "Eu nu cred ca ebine, fiindca evolutia biologica nu este de parteanoastra."

Lectia sceptica

Ray Kurzweil nu e singur in postura de asediator al limiteloractuale ale existentei umane, insa nu toti imortalistii afiseazaoptimismul sau debordant. S. Jay Olshansky, profesor la scoala deSanatate Publica a Universitatii Illinois si autor al volumuluiintitulat In cautarea nemuririi, admiteca gerontologia a facut veritabile salturi in ultimavreme, marturisindu-si increderea in progresele ce vor firealizate in continuare. El foloseste, totusi, un ton mai retinut,invitand si pe altii sa nu exagereze cu ceea ce s-ar putea dovedidoar false promisiuni.

Cercetarile de rutina, menite sa imbunatateascasanatatea fizica si functia mentala a omului, sunt mai sigure simai profitabile, spune el, decat intretinerea sperantei ca vom traicu totii sute, poate chiar mii de ani. Daca datorita lorse va intampla sa avem parte de o viata mai lunga, lucrul acestatrebuie considerat o sansa, un "bonus", nicidecum o regulageneralizata.

Olshansky este si un istoric al problemei. Seductianemuririi ii bantuia si pe antici, bunaoara pe alchimistulchinez Ko Hung acum 1.700 de ani, sau pe filosoful englezRoger Bacon in secolul al XIII-lea. Amandoi pretindeaumoderatie alimentara spre a se ajunge la viata lunga sichiar la nemurire, "practici dietetice nu prea diferite decele existente in foarte populara restrictie calorica ce urmareste,astazi, acelasi scop." Bacon sugera si ingestia unor materii(suplimentele alimentare ale lui Kurzweil?) precum aur, perle,coral, care ar fi avut rolul de a stimula substanta vitala,indepartand batranetea si moartea. Vechii indieni, mediculgrec Galenus, medicul-filosof arab Avicena si multi altii credeauin nemurire si, asemeni lui Alexandru cel Mare, o cautau, fiecarecu mijloacele sale.

"Ce au in comun toti acesti cautatori ai nemuririifizice?", se intreaba Olshansky, raspunzindu-si sec siironic: "Faptul ca toti sunt morti." In plus,fiecare era convins ca un tratament contra imbatranirii urma sa fieaflat in urmatorii 5-10 ani, asa incat sa beneficieze ei insisi deel. Revenita in contemporaneitatea noastra, ideea nemuririi isi iadrept aliat cuceririle stiintei, dar ramane in esenta expresiamoderna a unei eterne seductii:

"Kurzweil si altii nu fac acum decat sa agite inca o dataflamura ademenitoare a nemuririi, tulburandu-ne cu povestea pe carecu atata disperare dorim s-o auzim si pe care am tot auzit-o vremede mii de ani - viata fara boli, slabiciuni si neputinte, daruitacu tinerete vesnica, sub aspect fizic si mental deopotriva."

Un Institut al Nemuririi

Pana sa putem vorbi cu adevarat de un club alnemuritorilor, avem, deocamdata, un club al imortalistilor, macarsub forma temeinic organizata a unui Institut alNemuririi, cu o misiune definita, cu o conducere si unstatut al membrilor titulari, cu o imensa si, exagerand putin,putem spune vesnica foame de sponsorizari. Accesibil pe internet sibine blindat sub expresiva deviza "Pentru o viatainfinita", clubul acesta se defineste ca o organizatieeducationala nonprofit, grupand 19 cercetatori, doctori si filosofipreocupati de "ceea ce ar putea fi cea mai semnificativadescoperire stiintifica cu care s-a confrutat vreodata omenirea -eradicarea batranetii si a mortalitatii."

La loc de cinste il vom gasi, bineinteles, pe Ray Kurzweil,inconjurat de o pleiada de imortalisti din intreaga lume: Aubrey deGrey de la Departamentul de Genetica din Cambridge, neo-zeelandezulMarc Geddes, australianul Russell Blackford, Nick Bostrom dinOxford, dar in majoritate americani din principalele centreuniversitare si de cercetare stiintifica: Marvin Minsky de laMassachusetts Institute of Technology, Joao Pedro de Magalhaes dela Harvard Medical School, californienii Robert A. Freitas Jr. siBrian Wowk, oameni de formatii profesionale diverse si neobisnuite:psihologie cognitiva, criobiologie, managementul comunicatiilor,neurostiinta computationala, nanotehnologie moleculara, biologiatelomerilor etc.

Institutul a publicat un volum de eseuri intitulatStiinta invinge moartea, cu o parte maiconturat stiintifica, in care apar eseuri ca Nemurireabiologica (Michael Rose), Lupta cu batranetea (Aubreyde Grey), Un vis: Elixir Vitae (Magalhaes), Clonareaterapeutica (Michael West), Nanomedicina(Freitas), Spre o imortalitate cibernetica (William SimsBainbridge), Vor mosteni robotii Pamantul? (MarvinMinsky).

O alta parte a cartii exploreaza sensul tendintelor etice,sociologice si filosofice ale atingerii nemuririi, prin articoleprecum Superlongevitate fara suprapopulatie (Max More),Rasturnarea ordinii naturale (Mike Treder), Constiintain Viata Foarte Lunga (Manfred Clynes), Introducere lamoralitatea imortalista (Marc Geddes), sau Cine vrea satraiasca vesnic? (Nick Bostrom).

Iluzie ori iminenta restructurare biologica a specieiumane, perspectiva imortalista se manifesta energic in acestinceput de secol XXI, in ciuda celor care, privind moartea ca peuna dintre putinele date sigure ale existentei, considera ca lucrulcel mai bun pe care il putem face este sa rationalizam aceastatragedie prin care se incheie in mod normal un ciclu deviata. Evident, in cazul realizarii cu succes a nemuririi,mai ramane de raspuns la o intrebare fundamentala: dincolo deimplinirea unor dorinte intrucatva egoiste, ce rost (moral) areviata fara capat? Ce vom obtine efectiv? Intrebarea i s-a pus, dealtfel, lui Ray Kurzweil intr-un interviu. Merita sa-i aflamraspunsul:

"In ultima instanta, va fi mica diferenta intre un ins de 120 deani si altul de 30. Iar cu o atat de mare parte din viata noastrapetrecuta in realitatea virtuala, vom fi capabili sa ne exprimam penoi insine pe multe alte cai. Nu nivelul de cunoastere al unui omde 120 de ani va fi problema. Noi toti avem sansa de aparticipa in mod creator la cunoastere si vom extinde sansa asta,care, dupa parerea mea, este adevarata misiune a civilizatieinoastre."

CITESTE SI: