Spectacol ceresc în 2013: doi asteroizi şi două comete vor trece aproape de Terra anul acesta

În cursul acestei săptămâni, specialiştii care veghează cerul vor fi atenţi la un asteroid celebru: 99942 Apophis.

Asteroidul denumit după zeul răului şi al întunericului din mitologia egipteană măsoară aproximativ 270 de metri în diametru. În cazul în care acest asteroid s-ar ciocni de Pământ, energia degajată în urma impactului ar fi echivalentul a peste 25.000 de bombe atomice similare celei folosite la Hiroshima. 

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Deşi majoritatea asteroizilor se găsesc pe centura aflată între Marte şi Jupiter, există şi excepţii. Apophis aparţine unui grup cunoscut sub numele de „familia Aten”, fiind vorba despre corpuri ce nu rezidă în centura de asteroizi şi care îşi petrec majoritatea timpului pe orbita Pământului, fiind situate între planeta noastră şi Soare. Din acest motiv, asteroizii sunt extrem de periculoşi pentru că îşi petrec marea majoritate a orbitei aproape de Soare, motiv pentru care sunt greu de detectat de telescoapele de pe Pământ.

În 2004, atunci când acest asteroid a fost detectat, descoperirea a provocat temeri în jurul lumii, după ce calculele specialiştilor au relevat posibilitatea unei coliziuni în 2029. În urma observaţiilor ulterioare, astronomii au anunţat că riscul unei ciocniri în 2029 este extrem de mic.

Cu toate acestea, „există încă posibilitatea unui impact” pe 13 aprilie 2036, au explicat specialiştii NASA. Aceştia estimează riscul unei ciocniri a fi de 1 la 250.000.

Unul din marile mistere este „efectul Yarkovsky”, un fenomen descoperit de un inginer rus la începutul secolului al XX-lea. Un corp care se roteşte încet şi care orbitează aproape de Soare are parte de încălzirea părţii expuse la Soare, care se răceşte „noaptea”, atunci când corpul s-a rotit. Această încălzire şi răcire alternativă poate genera un mic impuls, în funcţie de suprafaţa zonei încălzite şi de forţa de rotaţie a corpului.

Întrebarea este dacă, de-a lungul timpului, acest efect Yarkovsky duce la accelerarea asteroidului Apophis, ceea ce ar face inexacte calculele realizate de specialişti cu privire la traiectoria viitoare a acestuia.

Pentru a obţine mai multe indicii, radarele NASA aflate în deşertul Mojave din California şi în Arecibo, Puerto Rico, vor scana Apophis cu ocazia „vizitei” pe care o va face acesta pe 9 ianuarie, când se va găsi la doar 14,5 milioane de kilometri de Terra.

„Folosind noile măsurători ale distanţei şi vitezei asteroidului sperăm să reducem elementul de nesiguranţă din calculele noastre şi să putem calcula traiectoria acestuia pe un timp mai îndelungat”, a explicat Lance Benner, reprezentantul laboratorului JPL al NASA.

„Este posibil ca noile măsurători să ne permită să calculăm orbita asteroidului încât să eliminăm complet posibilitatea unui impact”, a adăugat Benner.

Potenţialele zone de impact ale asteroidului Apophis în 2036

Pe 15 februarie, un asteroid măsurând 57 de metri în diametru, 2012 DA14, va trece la doar 34.500 de kilometri de tera. Cu alte cuvinte, va zbura în interiorul orbitei sateliţilor geostaţionari.

„Este vorba de cea mai apropiată trecere prezisă a vreunui asteroid”, a explicat Mark Bailey, directorul Observatorului Astronomic Armagh din Irlanda de Nord.

„Pentru că va trece atât de aproape de planeta noastră, chiar şi astronomii amatori vor putea să-l vadă cum se deplasează, fiind posibil să fie zărit cu ajutorul unei binoclu”, a mai spus Bailey.

Cometele, considerate de oamenii superstiţioşi drept vestitori ai marilor evenimente, ar putea face la rândul lor 2013 un an memorabil – sau cel puţin aşa speră astronomii.

Formate din gheaţă şi praf în anii de început ai Sistemului Solar, cometele călătoresc singure prin univers, învârtindu-se în jurul Soarelui la intervale care pot varia între câţiva ani până la câteva milioane de ani.

Pe măsură ce se apropie de steaua noastră, căldura solară încălzeşte suprafaţa cometei, ducând la eliberarea unor gaze şi la formarea unei „cozi” de praf ce devine vizibilă pe măsură ce reflectă razele Soarelui.

Prima cometă este 2011 L4 (PANSTARRS), al cărui nume vine de la telescopul Universităţii din Hawaii care a fost folosit pentru a o observat în 2011. PANSTARRS ar putea atinge pragul maxim de luminozitate în perioada 8-12 martei, conform specialistului Gary Kronk.

Astronomii sunt mai entuziasmaţi de cometa ISON, ce poartă numele International Scientific Optical Network, organizaţie al cărui telescop a fost folosit de astronomii ruşi Vitali Nevski şi Artion Novicionok pentru a o detecta în luna spetembrie a anului trecut.

În acest moment este neclar cât de luminoasă va fi această cometă, însă unele calcule indică posibilitatea ca aceasta să poată fi văzută cu ochiul liber la finalul lunii noiembrie, fiind posibil chiar să rămână pe cer timp de câteva luni.

Ultima oară când ISON a trecut aproape de Terra a fost acum 10 milioane de ani, sau chiar mai mult, explică Bailey.

„Este o «cometă nouă», ce vine din regiunea Sistemului Solar cunoscută sub numele de «Norul Oort», un sistem extins ce se întinde de la o distanţă de 1.000 de ori mai mare dintre Pământ şi Soare până la o distanţă de 100.000-200.000 de ori mai mare decât cea dintre noi şi steaua noastră”, a explicat Bailey.

„Dacă vă imaginaţi un model al Sistemului Solar în care Soarele este o minge de fotbal amplasată la centrul unui teren de fotbal, iar Pământul este la perimetrul terenului, atunci această cometă a venit de undeva din Australia. Aceasta este scara lucrurilor”, a concluzionat Bailey.

Surse: AFP, The Guardian