Bine de ştiut: ceea ce mâncăm înainte de o operaţie chirurgicală ne-ar putea afecta şansele de vindecare

Ţesutul adipos (gras) este unul dintre componentele majore care intră în alcătuirea corpului, iar acest ţesut este întotdeauna traumatizat în cursul unor intervenţii chirurgicale majore.

Cercetătorii de la Brigham and Women’s Hospital (BWH) au constatat că aceste traume operatorii afectează echilibrul chimic al ţesutului gras, având efecte asupra substanţelor prin care acesta comunică cu diferite organe ale corpului.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Studiul a fost realizat pe şoareci, constatându-se că aceia care fuseseră hrăniţi cu o dietă ce corespunde dietei occidentale tipice, cu conţinut mare de grăsimi, prezentau, la nivelul ţesuturilor, un răspuns chimic dezechilibrat.

Hrănirea cu o dietă săracă în grăsimi cu câteva săptămâni înainte de operaţie reducea însă acest dezechilibru, răspunsul chimic al organismului devenind mai apropiat de normal.

Rezultatele sunt prezentate în numărul pe aprilie 2013 al revistei Surgery.

Autorii au măsurat modul în care grăsimea corporală (ţesutul adipos) răspundea la intervenţia chirugicală şi au încercat să afle dacă reducerea numărului de calorii din grăsimi consumate înainte de operaţie modifică felul în care ţesutul adipos răspunde la traumele care survin, în mod tipic, în cursul unei operaţii.

„Chirurgii au învăţat că minimizarea traumei, în general, accelerează recuperarea pacienţilor”, a explicat conducătorul studiului, dr. C. Keith Ozaki. ”Deşi am reuşit să facem acest lucru pentru anumite organe, precum inima,  vasele de sânge, ficatul etc., de-a lungul timpului s-a acordat prea puţină atenţie stratului de grăsime prin care tăiem pentru a ajunge la aceste organe. Rezultatele studiului nostru ne provoacă pe toţi să învăţăm mai multe despre modul în care grăsimea răspunde la aceste traume, ce factori implică acest răspuns şi în ce mod este legat răspunsul grăsimii de evoluţia post-operatorie a fiecărui pacient.”

Cercetătorii au hrănit un grup de şoareci cu o dietă bogată îm grăsimi (60% din calorii proverneau din grăsimi) şi un alt grup (grupul de control) cu o dietă mai apropiată de normal (10% din calorii proveneau din grăsimi).

Cu trei săptămâni înainte de operaţie, au trecut o parte dintre şoarecii hrăniţi cu multă grăsime la o dietă normală.

În timpul operaţiei, au realizat proceduri care ar avea loc în cursul unei operaţii obişnuite şi au constatat că trauma chirugicală afectează foarte rapid ţesutul adipos, atât la locul traumei, cât şi la distanţă de el.

Influenţa s-a manifestat prin inflamaţie mai puternică şi scăderea sintezei hormonilor derivaţi din grăsimi, mai ales la şoarecii de vârstă adultă tânără şi la cei la care se simulase o infecţie a plăgilor.

Însă reducerea aportului de grăsimi înainte de operaţie tindea să micşoreze aceste efecte, la şoarecii de orice vârstă, chiar şi la cei la care fusese simulată o infecţie.

Aceste rezultate sugerează că, de vreme ce grăsimea este un ţesut larg răspândit în organism, capacităţile ei de a suferi transformări rapide ar putea fi utilizate  pentru a micşora riscul complicaţiilor în situaţii stresante pentru organism, cum sunt intervenţiile chirugicale.

Într-un alt articol din revistă, cercetătorii sugerează că o reducere a aportului de grăsimi în alimentaţia pacienţilor, înainte de operaţie, ar putea oferi chirurgilor o ocazie excelentă de a verifica această teorie şi pe pacienţi umani, pentru a afla dacă restrângera grăsimilor reduce incidenţa şi gravitatea complicaţiilor chirurgicale determinate de inflamaţia exacerbată şi de alţi factori. Suprimarea unor alimente din dietă, cu câteva săptămâni înainte de operaţie (fără a se ajunge la malnutriţie) ar putea fi un mod simplu, necostisitor şi eficient de a proteja corpul împotriva stresului produs de operaţie.

Cercetătorii sugerează studierea acestei metode în primul rând pe pacienţi care suferă operaţii de chirurgie vasculară şi care sunt expuşi riscurilor de complicaţii post-operatorii, precum întârzierea vindecării plăgilor chirurgicale, atac de inimă sau atac vascular cerebral.

Sursa: Science Daily