De ce sunt unii oameni daltonişti şi de ce au femeile super-vedere?

În anii `1700, John Dalton, cunoscut astăzi pentru realizările sale din fizică, i-a cumpărat mamei sale o pereche de ciorapi despre care el credea că au culoarea albastru închis. Spre surprinderea lui, când mama sa i-a văzut a exclamat „Sunt roşii ca o cireaşă, John!”. 

Acesta a fost unul dintre multele incidente care l-au făcut pe dalton să realizeze că el nu percepea lumea aşa cum făceau restul oamenilor. După ani de cercetare a subiectului, el a concluzionat că umoarea apoasă, substanţa gelatinoasă din ochi, era colorată într-o uşoară nuanţă de albastru, lucru care îl făcea să vadă culorile diferit. Astăzi, noi ştim că Dalton era daltonist, adică nu ave capacitatea de a distinge verdele de roşu. 

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Cauza este o mutaţie produsă la una dintre genele care ar fi trebui să codifice fotoreceptorii sensibili la culoarea verde. Ca urmare a acestei mutaţii, atunci când lumina din ciorapii roşii s-a reflectat şi a ajuns în ochii lui Dalton, acolo existau mai puţine celule fotoreceptoare (conuri) care să recunoască culoarea şi să transmită informaţiile la creier. 

La zeci de ani după ce Dalton şi-a pus la îndoială capacităţile vizuale, HL de Vries, un om de ştiinţă olandez a constatat ceva ciudat. În studiile sale, bărbaţii erau daltonişti dar femeile înrudite cu ei aveau capacitatea de a distinge mai multe nuanţe de roşu decât în mod normal. Atunci, de Vries a concluzionat că. pe lângă cele trei tipuri de conuri pe care oamenii le au în general în ochi pentru a recunoaşte culorile roşie, verde şi albastru, femeile înrudite cu bărbaţii daltonişti aveau un con modificat genetic care, cumva, declanşase daltonismul fiilor. 

În acest context, exista posibilitatea ca acelaşi con mutant care altera perceperea culorilor la bărbaţi să producă o mai bună observare a culorilor la mamele şi fiicele acestor indivizi? De Vries a susţinut că da, spunând că aceste femei au vedere tetracromatică. 

De atunci, studiile au susţinut teoria lui de Vries. Printre noi există femei care au capacitatea de a distinge mult mai bine nuanţele culorilor. Mai exact, oamenii de ştiinţă estimează că 2%-3% dintre femei au vedere tetracromatică. 

Vederea tetracromatică se întâlnelşte doar la femei deoarece receptorii pentru culorile roşu şi verde sunt codate pe cromozomul X. Din moment ce bărbaţii au un singur cromozom X, o schimbare la nivelul codificării îl face pe bărbaţi daltonişti. La femei, în schimb, datorită faptului că ele au doi cromozomi X, atunci când unul are probleme la codificarea culorilor, celălalt îi ţine locul. 

Dar, în unele cazuri, conurile din perechile de cromozomi X nu sunt chiar la fel. O variaţie mică între conuri poate duce la formarea unui al patrulea tip de con. În medie, ochiul uman poate recunoaşte un milion de culori diferite, însă un ochi cu vedere tetracromatică, care are 4 conuri, vede 100 de milioane de culori, adică cu 99 de milioane mai multe nuanţe decât un om obişnuit. 

Dar cum este viaţa unui om cu vedere tetracromatică? Oamenii de ştiinţă au creat ipoteze potrivit cărora persoanele care au vedere tetracromatică s-ar descurca mai bine la slujbe care necesită compararea culorilor, precum make-up artist sau inspectori pentru stabilirea autenticităţii lucrărilor de artă. 

Totuşi, în multe scenarii, aceste persoane nici nu îşi dau seama de existenţa capacităţilor lor unice.