Strămoşii noştri aveau dreptate să se teamă de comete: ele pot aduce foamete, molime şi alte nenorociri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O porţiune din faimoasa cometă Halley a lovit Pământul în anul 536, iar impactul a ridicat în atmosferă o cantitate de praf atât de mare, încât clima planetei a suferit o răcire considerabil, sugerează un studiu recent.

Această schimbare dramatică a climei a produs, la rândul ei, secetă şi foamete în multe regiuni ale lumii, ceea ce ar fi făcut omenirea mai vulnerabilă la pandemia cunoscută sub numele de „ciuma lui Iustinian” (541-542) – prima înregistrare  a  „Morţii Negre” în Europa.

Aceste concluzii reies dintr-un studiu al gheţii depuse în Groenlanda între anii 533 şi 540; mostrele de gheaţă conţin cantităţi mari de praf atmosferic, dintre care o parte este de origine extraterestră.

Studiul a fost realizat de cercetătorii de la Columbia University şi prezentat la întrunirea anuală a American Geophysical Union.

Praful extraterestru are anumite caractersitici – preucm un conţinut ridicat de staniu (cositor) care arată că el provine dintr-o cometă. El s-a depus în emisfera nordică în cursul primăverii, ceea ce sugerează că ar fi ajuns pe Pământ cu prilejul unui eveniment astronomic anual, ce are loc în perioada aprilie-mai – o ploaie de meteori numită Eta Aquaride, produsă de intrarea în atmosferă a fragmentelor de material provenit de la cometa Halley.

Praful cosmic asociat cu Eta Aquaridele ar putea fi responsabil de o uşoară răcire climatică în anul 533.

Totuşi, cometa nu e singura „vinovată” de schimbarea climatică, seceta şi foametea care au survenit atunci. Pe lângă cometă, în acea perioadă s-a mai întâmplat ceva, deoarece Pământul s-a răcit mai mult decât ar fi explicabil prin praful asociat cu Eta Aquaridele. În 536-537, a avut loc o scădere cu cca. 3 grade Celsius a temperaturilor medii anuale, ceea ce arată că s-a petrecut ceva încă şi mai dramatic. Analiza gheţii arată că, în anul 536, a avut loc o erupţie vulcanică, dar nici aceasta nu ar fi fost suficient de puternică pentru a explica schimbarea.  

Atunci, ce se întâmplase?

Analiza gheţii arată că s-a mai petrecut atunci ceva – un eveniment care a afectat dramatic oceanele.

Gheaţa din Groenlanda conţine fosile ale unor mărunte organisme marine – anumite specii de diatomee şi silicoflagelate, care trăiesc în apele marine tropicale. Cum au ajuns aceste specii atât de departe spre nord, în Groenlanda? Cercetătorii cred că ele s-au deplasat în urma efectelor unui impact colosal, prin căderea în ocean a unui corp extraterestru – o bucată din cometa Halley.

Cometa Halley ajunge în apropierea Pământului aproximativ la fiecare 76 de ani. Este cunoscută de foarte multă vreme; unele cercetătorii sugerează că ea ar fi fost observată de vechii greci încă din anul 466 î.e.n.

Uneori, apare mai strălucitoare decât de obicei; după cum explică oamenii de ştiinţă, atunci când aceste corpuri cereşti se fragmentează parţial, aruncând în spaţiu bucăţi desprinse din învelişul lor, apar mult mai strălucitoare.

Or, dintre cele două „cele mai strălucitoare” apariţii ale cometei Halley, una a avut loc în anul 530, ceea ce arată că atunci cometa a azvârlit în spaţiu bucăţi din învelişul ei.

Nu se ştie unde a căzut presupusul fragment desprins din cometa Halley sau cât de mare era; rămâne ca studii ulterioare să verifice ipoteza impactului propusă de cercetători. 

Totuşi, alte studii arată că această cometă ar fi putut fi, într-adevăr, implicată în evenimentele dramatice din secolul al VI-lea: un studiu din anul 2004 a estimat că o bucată de cometă de numai 600 metri ar fi putut produce răcirea climatică din anii 536-537, dacă ar fi explodat în atmosferă şi praful rezultat s-ar fi împrăştiat în mod uniform în jurul globului pământesc.

Sursa: Live Science