Ciracii, primii elevi români care dădeau o găleată de grâu, un car cu lemne şi florini pentru a învăţa carte. Care era marea lor caznă

Prima şcoală românească a fost înfiinţată la Braşov, în interiorul curţii Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Şcheii Braşovului.

O bulă papală a lui Bonifaciu al IX-lea îi consemna la 1399 pe „schismaticii din Şchei care primesc învăţătură de la pseudo-dascăli“. Actuala clădire, reclădită în stil baroc, datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric.

• Cum îi sprijinim pe cei care au pierdut pe cineva drag ori sunt la final de…
• Gardieni, creatori și simboluri ale puterii: Dragonii nu au fost întotdeauna personaje negative

Potrivit Catastifului dascălilor, descoperit de pr. prof. dr. Vasile Oltean, directorul Muzeului „Prima şcoală românească“ din Braşov, în secolul al secolul al XVIII-lea, vestitul dascăl Ioan Duma avea 110 elevi, dintre care cel mai tânăr avea 20 de ani. Toţi se numeau ”ciraci” şi urmai trei linii de specializare. 

Unii învăţau trei luni administraţia bisericii pentru a deveni ”gocimani”,, un fel de notari bisericeşti sau epitropi. Termenul provenea din  limba germană, «Gott» («Dumnezeu») şi «Mann» («om»).

Dacă rămâneau în şcoală şase luni, deveneau dascăli şi cântau şi la strana bisericii. După nouă luni de studiu deveneau preoţi. În acea perioadă, ”dascăl” desemna atât slujitorul altarului, cât şi cântăreţul bisericesc şi învăţătorul, pentru că preoţii bisericii erau şi învăţătorii şcolii.

Întreaga comunitate finanţa pe unul dintre tineri pentru a ajunge ştiutor de carte, acesta având obligaţia să se întoarcă apoi acasă şi să fie de folos comunităţii. Alesul satului era trimis să înveţe pentru a deveni notar, dascăl sau chiar preot. Studiile se plăteau cu o găleată de grâu, un car cu lemne şi minim 4 florini. cu această sumă de bani, la vremea respectivă, se puteau cumpăra trei sau patru boi.

Cea mai mare caznă a elevilor, dar şi cea mai costisitoare, era gramatica, pentru care, potrivit însemnărilor vremii, se plăteau 20 de florini. Lecţiile de gramatică constau în citire, povestire, caligrafie şi ortografie.

La şcoala din Şcheii Braşovului, s-au tipărit şi primele cărţi în limba română, de către diaconul Coresi. Între anii 1559-1588, el a tipărit circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ţinuturile româneşti, care au consfinţit unitatea spirituală a acestui popor.

Tiparniţa lui Coresi

Printre dascălii renumiţi ai primei şcoli româneşti s-a aflat şi Anton Pann. A fost de trei ori dascăl, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, la şcoala din Şcheii Braşovului. El a adus foarte multe cărţi la şcoală. Într-una dintre scrisoriile de danie specifica: ”Vă mai trimit un trup de cărţi să le daţi ciracilor mei spre învăţătură, să mă numiţi şi pe mine în coada ctitorilor şcolii”.

Pentru contribuţiile aduse de el, o sală din actualul Muzeu „Prima şcoală românească“ îi poartă numele. fiind refăcută fidel, cu materiale didactice din epocă, conform perioadei în care el a fost dascăl .

Muzeul „Prima şcoală românească“ din Braşov