Limbile în care „stânga” și „dreapta” nu sunt reperele principale. Cum se orientează vorbitorii lor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cum ai explica unde se află un obiect dacă nu ai spune „în stânga” sau „în dreapta”? În unele comunități, oamenii folosesc nordul, sudul, direcția unui râu sau panta terenului chiar și pentru lucrurile aflate la câțiva centimetri distanță.

„Cheile sunt în dreapta cărții” pare una dintre cele mai simple indicații posibile. Dar, dacă ne-am așeza în partea opusă a mesei, dreapta noastră s-ar schimba. Cheile și cartea ar rămâne pe loc, însă descrierea ar trebui modificată.

Nu toate limbile organizează spațiul în jurul corpului vorbitorului. În unele comunități, oamenii preferă repere stabile precum punctele cardinale, direcția unui râu sau înclinația terenului. În loc să spună „paharul este în stânga farfuriei”, ar putea spune că paharul se află la vest de farfurie.

Formularea „limbi fără stânga și dreapta” simplifică însă realitatea. Unele pot avea modalități de a exprima lateralitatea corpului, dar nu folosesc în mod obișnuit „stânga” și „dreapta” pentru a descrie poziția obiectelor.

O lume organizată după punctele cardinale

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Guugu Yimithirr, o limbă aborigenă vorbită în nordul statului australian Queensland. Cercetările lingvistului Stephen Levinson au arătat că vorbitorii ei folosesc predominant un sistem geografic sau „absolut” de orientare, bazat pe direcții stabile, comparabile cu punctele cardinale.

Indicațiile nu se raportează la poziția persoanei. Un obiect rămâne la nordul altuia indiferent din ce direcție îl privește vorbitorul. Același sistem poate fi folosit în spații întinse, dar și pentru obiecte aflate pe o masă sau pentru a indica o anumită parte a corpului. Max Planck Institute

Un sistem asemănător apare în Kuuk Thaayorre, limbă vorbită în comunitatea Pormpuraaw, din Peninsula Cape York. Aici, direcțiile geografice sunt prezente în conversațiile obișnuite. O persoană poate fi întrebată în ce direcție se îndreaptă, iar răspunsul poate preciza deplasarea spre nord, sud, est sau vest.

Pentru a purta asemenea conversații, vorbitorul trebuie să urmărească permanent unde se află și încotro este orientat.

Muntele și valea pot înlocui busola

Punctele cardinale nu reprezintă singura modalitate de organizare a spațiului. În anumite comunități, direcția este definită prin elementele dominante ale peisajului.

În unele varietăți ale limbii tseltal, vorbită în statul mexican Chiapas, indicațiile spațiale se raportează la înclinația generală a terenului. Obiectele și deplasările pot fi descrise prin termeni echivalenți cu „în susul pantei”, „în josul pantei” sau „de-a curmezișul”. Acest sistem este utilizat atât pentru distanțe mari, cât și pentru pozițiile unor obiecte apropiate. Max Planck Institute

În alte limbi sunt importante direcția curgerii unui râu, poziția mării sau orientarea coastei. Reperele exacte diferă, dar au un element comun: poziția este raportată la mediul înconjurător, nu la corpul celui care vorbește.

Cum știu permanent unde se află nordul?

Vorbitorii acestor limbi nu se nasc cu o busolă biologică specială. Orientarea se învață prin experiență și prin atenția acordată mediului.

Poziția Soarelui, direcția vântului, panta terenului, cursurile de apă, drumurile și reperele cunoscute oferă informații care pot fi combinate. Oamenii își actualizează direcția în timpul deplasării, chiar și atunci când intră într-o clădire sau nu mai văd reperul inițial.

Folosirea zilnică a indicațiilor geografice îi obligă să exerseze permanent această capacitate. Studiile au arătat că vorbitorii limbilor bazate pe asemenea sisteme se descurcă foarte bine în sarcini care presupun păstrarea orientării sau reconstruirea pozițiilor unor obiecte.

Rezultatele nu înseamnă că limba este singura explicație. Mediul, stilul de viață, educația și practicile culturale contribuie, de asemenea, la dezvoltarea orientării. Cercetătorii discută în continuare cât din această abilitate provine din limbă și cât din experiența zilnică.

Limba poate influența și felul în care percepem timpul?

Lera Boroditsky și Alice Gaby au realizat un experiment în care vorbitorii de Kuuk Thaayorre trebuiau să așeze în ordine imagini reprezentând etapele unei acțiuni: de exemplu, o persoană la vârste diferite sau o banană consumată treptat.

Vorbitorii de engleză tind să ordoneze asemenea imagini de la stânga la dreapta, în concordanță cu direcția scrisului. Participanții din Pormpuraaw le-au aranjat, în general, de la est la vest, indiferent de direcția în care erau așezați.

Dacă priveau spre sud, imaginile apăreau de la stânga la dreapta. Dacă priveau spre nord, ordinea se inversa. Atunci când participanții priveau spre est, succesiunea se îndrepta spre propriul corp, iar când priveau spre vest, se îndepărta de acesta. Pentru ei, ordinea temporală nu era legată exclusiv de propriul corp, ci de coordonatele mediului. Lera Boroditsky, Alice …

Experimentul sugerează că modul în care o limbă și o cultură organizează spațiul se poate reflecta și în reprezentarea unor idei abstracte precum timpul. Nu dovedește însă că limba stabilește rigid ceea ce poate gândi o persoană.

Ne limitează limba gândirea?

Un vorbitor de română poate învăța să se orienteze după punctele cardinale, iar un vorbitor de Kuuk Thaayorre poate folosi engleza și sistemul său bazat pe stânga și dreapta. Limba nu ridică ziduri de netrecut în jurul gândirii.

Ea poate însă dirija atenția. Dacă trebuie să precizăm mereu nordul și sudul, suntem obligați să observăm direcția. Dacă folosim zilnic stânga și dreapta, urmărim mai ales poziția obiectelor față de propriul corp.

Aceste limbi arată că un mod de orientare pe care îl considerăm firesc și universal poate fi înlocuit cu un sistem foarte diferit. Ceea ce pentru unii este „în dreapta” poate fi, pentru alții, „spre est”.

Știați că?

Noțiunile „stânga” și „dreapta” se modifică atunci când persoana se întoarce, dar nordul și sudul rămân aceleași.

Copiii care cresc în comunități ce folosesc sisteme geografice trebuie să învețe treptat atât termenii, cât și convențiile locale prin care sunt stabilite direcțiile.

O limbă poate combina mai multe sisteme. Vorbitorii pot folosi punctele cardinale într-un context, reperele obiectelor în altul și lateralitatea corpului în situații speciale.

Sistemele geografice nu apar numai în limbile aborigene australiene. Au fost documentate forme asemănătoare în Africa, Asia, America Centrală și Oceania.

Surse

https://www.mpi.nl/publications/item66672/uphill-and-downhill-tzeltal

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0956797610386621

https://www.mpi.nl/publications/item66562/language-and-cognition-cognitive-consequences-spatial-description-guugu

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15301750/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3428806/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21238953/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17079489/

Vă recomandăm să citiți și:

Christopher Nolan a schimbat una dintre cele mai celebre scene din „Odiseea”. De ce a renunțat la testul patului lui Homer

Secretul Penelopei. De ce desfăcea în fiecare noapte ceea ce țesuse peste zi

Vecinul îți pune în pericol locuința? Ce poți face dacă refuză să remedieze problema

Filmele anilor ’90 care au prezis surprinzător de bine lumea de azi