Persoanele bilingve au o dublă personalitate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În general persoanele bilingve fascinează prin uşurinţa cu care trec de la o limbă la alta, fără accent şi fără ezitări. Însă, în spatele aparentei uşurinţe se află un mecanism complex care le permite să treacă de la o lume la alta, ca o mutaţie instantanee. Vocea se schimbă, atitudinea se modifică şi poate chiar personalitatea.

În 20 mai 2015, Daily Mail publica rezultatul unui studiu realizat de o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Lancaster (Marea Britanie). Pe un eşantion de persoane bilingve engleză-germană, cercetătorii au descoperit în ce măsură fiecare limbă determină un câmp lexical şi chiar o viziune diferită. De exemplu, în engleză, majoritatea se concentrează pe acţiunea în sine, în timp ce în germană contextul devine mult mai important.

• O structură mamut descoperită în spațiul îndepărtat sfidează tot ce știm despre Cosmos
• „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

Cercetătorii apreciază că este vorba aproape de un clivaj, în timp ce majoritatea specialiştilor în bilingvism, ca Barbara Abdelilah-Bauer, psiho-sociolog şi lingvist, consideră că, dimpotrivă, ar fi vorba de o arie extinsă de percepţii şi de capacităţi de formulare a unui text.

„Despre bilingvi se spune adesea că au o +dublă cultură+. Nu îmi place această definiţie. O găsesc negativă fiindcă trimite la un fel de schizofrenie. Fără îndoială că persoanele bilingve oscilează la început între două scări de valori, tradiţii, practici, însă termină prin a le amesteca, creându-şi propriul lor univers. Este o şansă imensă şi aceste competenţe culturale lărgite creează o deschidere de spirit”, afirmă Barbara Abdelilah-Bauer, potrivit Agerpres.

În revista Le Cercle Psy, Francois Grosjean, cunoscut socio-lingvist franco-elveţian, arată că  „mediul, cultura şi interlocutorii îi fac pe bilingvi să îşi schimbe atitudinile, emoţiile şi comportamentele”, subliniind că acest proces este banal. „Ei îşi adaptează personalitatea la interlocutor şi la context, aşa cum facem toţi zilnic, fie că suntem bilingvi sau nu. Ne comportăm diferit când vorbim cu cel mai bun prieten sau cu superiorul nostru ierarhic şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu persoanele bilingve”, adaugă el.

Bilingvismul este tot mai dorit de părinţi. În februarie 2014, motorul de căutare de locuri de muncă Meteojob a chestionat aproape 500 de înscrişi cu vârste între 30 şi 46 de ani în privinţa nivelului cunoaşterii unei limbi străine, 60% dintre ei recunoscând că s-au simţit penalizaţi din cauza lacunelor care au dus uneori la bararea evoluţiei lor în carieră. Dacă ar putea, 35% dintre părinţii intervievaţi au spus că şi-ar da copiii la o şcoală privată şi bilingvă, 33% fiind dispuşi să le plătească ore particulare.

Este un demers care se potriveşte cu realitatea actuală, fiindcă în lume există circa 6.900 de limbi şi dialecte, trei sferturi din populaţia mondială fiind bilingvă sau plurilingvă, spune Barbara Abdelilah-Bauer. Numai în Papua-Noua-Guinee se vorbesc curent 800 de limbi (faţă de 400 în Franţa), aşa încât monolingvismul poate deveni un handicap.