Un loc familiar, un zgomot sau o împrejurare care amintește de o experiență neplăcută pot provoca teamă chiar și atunci când nu există niciun pericol imediat. Uneori, reacția apare înainte ca persoana să poată identifica motivul. Cum ajunge creierul să trateze o situație sigură ca pe una amenințătoare?
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea McGill și Universitatea din Toronto propune o explicație neașteptată. În loc să separe tot mai clar amintirile despre pericol de cele despre siguranță, anumite circuite cerebrale le-ar putea apropia, astfel încât reacția la o posibilă amenințare să fie declanșată mai repede.
Cercetarea, publicată la 14 septembrie 2026 în revista Nature Neuroscience, a fost realizată pe șoareci. Rezultatele ar putea contribui la înțelegerea mecanismelor implicate în anxietate și în tulburarea de stres posttraumatic, dar această legătură nu a fost încă demonstrată la oameni.
Multă vreme, una dintre explicațiile acceptate în neuroștiință a fost că hipocampul, regiune cerebrală importantă pentru memorie, creează reprezentări distincte ale locurilor și situațiilor pe care le întâlnim.
Această separare ne ajută să distingem un mediu periculos de unul sigur, chiar dacă cele două seamănă.
Cercetătorii au descoperit însă că lucrurile se pot petrece diferit după o experiență asociată cu frica.
Într-o anumită regiune a hipocampului, reprezentările neuronale ale mediului amenințător și ale celui inofensiv au devenit mai asemănătoare. În același timp, creierul putea reactiva mai rapid reprezentarea situației periculoase.
Descoperirea sugerează că memoria fricii ar putea funcționa, în anumite împrejurări, după o regulă diferită de cea presupusă anterior: viteza reacției poate avea prioritate în fața preciziei.
Pentru a observa fenomenul, echipa a construit un spațiu experimental de realitate augmentată.
Șoarecii au fost învățați să asocieze un anumit mediu cu o experiență neplăcută, iar un altul cu absența pericolului.
Apoi, cercetătorii au modificat rapid elementele vizuale și sonore ale spațiului, creând impresia că animalele trec instantaneu dintr-un mediu în altul, fără să se deplaseze fizic.
În tot acest timp, microscoape miniaturale au înregistrat activitatea a sute de neuroni din hipocamp.
Metoda le-a permis specialiștilor să urmărească, aproape în timp real, felul în care creierul trecea de la reprezentarea unui loc sigur la cea a unui loc asociat cu pericolul.
Au analizat și comportamentul animalelor, inclusiv tendința de a rămâne nemișcate, o reacție frecvent folosită în experimente pentru evaluarea fricii.
Cercetătorii au comparat două zone ale hipocampului: regiunea dorsală și regiunea ventrală, mai precis subregiunile lor CA1.
În zona dorsală, reprezentările celor două medii au rămas relativ distincte.
În schimb, în regiunea ventrală, asociată și cu procesarea emoțională, activitatea neuronală corespunzătoare celor două contexte a prezentat o suprapunere mai mare.
Mai mult, reprezentarea mediului amenințător era reactivată mai rapid și mai puternic în această regiune.
Un asemenea mecanism ar putea avea un avantaj evolutiv. În fața unei posibile amenințări, reacția imediată poate fi mai importantă pentru supraviețuire decât verificarea atentă a fiecărui indiciu.
Cu alte cuvinte, creierul ar putea favoriza uneori o alarmă falsă în locul riscului de a nu recunoaște la timp un pericol real.
Persoanele care au trecut prin experiențe traumatizante pot resimți uneori o teamă puternică în situații care seamănă doar parțial cu evenimentul inițial.
Un sunet, un miros sau un anumit loc pot readuce în prim-plan amintirea pericolului, chiar dacă împrejurările prezente sunt diferite.
Autorii studiului consideră că suprapunerea reprezentărilor neuronale observată la șoareci ar putea oferi un punct de plecare pentru cercetarea unor asemenea reacții.
Mark Brandon, profesor asociat la Universitatea McGill și unul dintre autorii lucrării, sugerează că anumite reacții excesive de frică ar putea avea legătură cu amplificarea unui mecanism normal de supraviețuire.
Aceasta rămâne însă o ipoteză. Studiul nu a inclus persoane diagnosticate cu anxietate sau tulburare de stres posttraumatic și nu a testat vreun tratament.
Descoperirea schimbă, în primul rând, întrebarea pe care și-o pun cercetătorii: dacă unele reacții de frică nu apar din incapacitatea creierului de a separa amintirile, ci dintr-un mecanism care favorizează recunoașterea rapidă a pericolului?
Experimentele viitoare vor trebui să stabilească în ce măsură această strategie neuronală există și la oameni și când poate deveni o sursă de reacții disproporționate de teamă.
Uneori, organismul reacționează la un zgomot, un loc sau o amintire ca și cum pericolul ar fi prezent. Dacă te afli într-o situație sigură, câteva gesturi simple te pot ajuta să gestionezi reacția:
Verifică ce se întâmplă în prezent. Privește în jur și identifică lucrurile concrete care îți arată unde te afli. Întreabă-te dacă există un pericol real sau dacă ceva ți-a amintit de o experiență neplăcută.
Încetinește respirația. Inspiră și expiră ușor, fără să forțezi. O respirație lentă și confortabilă poate contribui la reducerea tensiunii fizice.
Folosește-ți simțurile. Numește cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le simți la atingere și trei sunete pe care le auzi. Exercițiul te poate ajuta să îți îndrepți atenția către prezent.
Nu considera fiecare senzație un semn de pericol. Inima accelerată, transpirația sau tremurul pot apărea și în timpul anxietății. Totuși, simptomele noi, intense sau neobișnuite nu trebuie atribuite automat anxietății.
Cere ajutor dacă episoadele se repetă. Dacă frica îți afectează somnul, activitățile sau relațiile, discută cu un specialist. Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre intervențiile recomandate pentru mai multe tulburări de anxietate.
Surse:
https://www.nature.com/articles/s41593-026-02435-5
https://www.mcgill.ca/newsroom/channels/news/survival-mechanism-brain-may-help-explain-ptsd-375047
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42736416/
Tulburările de somn sunt legate de modificări structurale ale creierului, au descoperit cercetătorii
Excesul de greutate ar putea accelera îmbătrânirea creierului mai repede decât crezi
Ce au descoperit oamenii de știință în creierul vulpilor care au devenit prietenoase cu oamenii?
Creierul uman își organizează emoțiile folosind o grilă hexagonală, sugerează un studiu