Cum se descurcau cavalerii în armură la toaletă?

Pentru a se apăra în luptă, soldaţii de la începului Evului Mediu purtau cămăşi de zale. Acestea puteau fi date jos destul de uşor, mai ales în momentul în care interveneau nevoile fiziologice ale purtătorului. Problemele s-au complicat la începutul secolului al XV-lea, când meşterii italieni şi germani au dezvoltat armurile complete, pe care le putem vedea şi noi astăzi expuse în muzee.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Echipamentele de acest gen nu conţineau plăci care să acopere zonele intime ale soldatului, deoarece acest lucru l-ar fi împiedicat să călărească. Cu toate acestea, părţile inferioare erau protejate de poale confecţionate din zale, care se înfăşurau printre picioarele purtătorului. Sub aceste poale, soldatul purta o cămaşă subţire de zale, ca protecţie suplimentară a zonei intime.

Dat fiind faptul că toate aceste accesorii puteau provoca leziuni dacă intrau în contact cu pielea, cavalerul era nevoit să se echipeze, în primul şi în primul rând, cu o pereche de panataloni din bumbac. Totodată, pentru a împiedica plăcile de armură să alunece pe brâu, purtătorul trebuia să le susţină în jurul taliei cu o curea sau să ataşeze plăcile de platoşa armurii.

Ne este greu să credem că un soldat echipat cu o astfel de armură putea lupta într-o bătălie, dar ce să mai zicem de momentul în care trebuia să meargă la toaletă? Cu siguranţă ştim că, pentru a se dezechipa, cavalerul avea nevoie de ajutorul unui scutier, însă acesta putea fi de ficare dată alături de seniorul său?

Sursa: historyextra.com