Che Guevara, revoluţionarul de pe tricouri şi insigne. Eroul-martir asasinat din ordinul CIA

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

El Comandante a dus o viaţă ca pe buza unei prăpăstii din Munţii Sierra Madre,unde se refugiază cu băieţii din mişcarea de gherilă. Iată viaţa omului Che, chipul cu beretă imprimat pe tricouri, insigne, căni şi ceasuri:

Adolescentul asmatic Che citeşte Sigmund Freud şi vrea să se facă doctor. „Quite well read, fairly intellectual for a Latino”

Ernesto Rafael Guevara de la Serna s-a născut în Argentina, la 14 iunie 1928, în oraşul Rosario, provincia Santa Fe.

La vârsta de doi ani se îmbolnăveşte de astm bronşic, iar de la vârsta de 3 ani a învăţat şah de la tatăl său şi a participat chiar la concursuri începând de la vârsta de 12 ani. Mătuşa sa, de care era foarte apropiat şi care a crescut-o pe mama sa de la moartea prematură a părinţilor ei, era comunistă. Când era adolescent, avea îndelungi perioade de repaus provocate de crizele de astm. În acea vreme citeşte Che din Pablo Neruda, Jack London, Emilio Salgari, Jules Verne, Sigmund Freud şi Bertrand Russell. Devora în timpul nopţilor de vară argentiniene, cu greieri guralivi ce mişunau în crângurile latino ireal de frumoase, operele lui Marx, Faulkner, Gide, Kafka, Camus, Lenin, Anatole France şi Sartre.

Era cititor avid, măzgălea cărţile cu notiţe în creion, avea caiete dictando în care îşi nota idei, concepte, definiţii, scheme după sistemele filosofice; îl interesau budismul şi filosofia lui Aristotel. Printre notele lui Che se regăsesc pe două pagini analiza conceptelor de dragoste şi patriotism la Betrand Russell, a conceptului de societate la Jack London. Che a analizat şi filosofia morţii la Nietzsche. Unul din rapoartele CIA, declasificate după moartea lui Che Guevara, menţiona interesele academice ale revoluţionarului, relatează revista Historia. Iată cum îl descris raportul serviciilor secrete americane ”quite well read, fairly intellectual for a Latino”.

Lui Che îi plăcea şi fotografia. La liceu, joacă rugby în echipa şcolii. Traumatizat de boală, de neputinţa de a respira în voie, se ambiţionează să ajungă doctor.

Călătoria în America Latină. United Fruit Company. Ca sclavii pe plantaţie, oamenii

În anul 1948 se înscrie la facultatea de medicină din Buenos Aires. În decembrie 1951 începe o călătorie prin America Latină.

Prima călătorie – de 4.500 de kilometri – a început-o în 1950; a străbătut singur, pe o bicicletă dotată cu un mic motor, nordul Argentinei. Anul următor şi-a întrerupt temporar studiile pentru a face o călătorie de 9 luni de zile şi 8.000 de km pe motocicletă, împreună cu prietenul său, Alberto Granado.

În ianuarie 1952 ajunge în Chile, unde descoperă mizeria în care trăiau minerii din nordul ţării. Ajunge în Peru, în Amazonia, în Columbia şi Venezuela. Revine acasă complet schimbat. Descoperise marile inegalităţi din America Latină, tragica viaţă a indienilor, aroganţa militarilor.

Che vede cu ochii lui exploatarea capitalistă – simbolizată cu precădere de United Fruit Company, o compania ce deţinea numeroase plantaţii pe întregul continent. Empaticul Che nu stă smirnă în faţa suferinţei. Oamenii erau sclavi pe plantaţie. Tânărul nu ştia de frică şi era trecut prin furcile caudine, cu boala lui, cu ochii lui în care se oglindiseră scenele cu suferinzii, umiliţii, obidiţii. Într-una din scrisorile trimise familiei sale, Guevara scria: „Pe drum, am avut oportunitatea de a trece prin domninioanele United Fruit, convingându-mă încă o dată cât de cumplite sunt aceste caracatiţe capitaliste. Am jurat pe o poză a bătrânului şi regretatului tovarăş Stalin că nu mă opri până când nu voi vedea aceste caracatiţe capitaliste distruse.”

Anti-americanismul, anti-imperialismul îi pătrund în măduva oaselor.

„Băieţii iconici” Che & Fidel. Gherilă şi crime. Cuba, The Point of No Return

După ce îşi ia diploma în medicină pleacă din nou: Bolivia, Peru, Ecuador, Guatemala. În Mexic, îl întâlneşte pe Fidel Castro. Din ce în ce mai vehement în credinţa că revoluţia populară este singura cale de a obtura injustiţia socială să se disemineze metastatic, Che Guevara organizează un commando de gherilă alături de „revoluţionarii exilaţi” ai lui Fidel Castro. „Băieţii” partizani, Che & Fidel vor prelua puterea în Cuba.

Pentru meritele sale, Castro îi dă lui Guevara gradul de el Comandante, cel mai înalt din cadrul gherilei, şi îi conferă, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Această imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul acesteia.

După cucerirea puterii, primeşte cetăţenia cubaneză, printr-o lege specială.

Prietenia dintre Che şi Fidel a fost simbolică şi revoluţionară. Combatanţii din gherilă s-au adăpostit în munţii Sierra Maestra. Che face antrenamente cu luptătorii.

Armata revoluţionară este pusă la punct de Che, în munţi. El îi învaţă cum se folosesc grenadele, îi învaţă pe autohtoni să scrie şi să citească; construieşte clinici ad-hoc pentru îngrijirea bolnavilor şi cursuri de tactici militare.

Che Guevara devine în 1959 comandatul închisorii Cabana. Timp de şase luni, între 2 ianuarie şi 12 iunie 1959, au fost executaţi acolo cel puţin 156 de prizonieri, în majoritate politici. Documentele vremii, inclusiv declaraţii confidenţiale făcute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime.

La 26 noiembrie 1959 e numit director al Băncii Centrale a Cubei, iar mai târziu devine ministrul industriilor. A fost activ în reorientarea economiei cubaneze pe modelul centralizat sovietic. Se împrieteneşte cu Jean-Paul Sartre şi cu Simone de Beauvoir, participă în primăvara lui 1960 la un miting de protest împotriva aruncării în aer a unei nave franceze care transporta arme.

Che, eroul-martir asasinat din ordinul CIA

Trimis de Castro prin lume, Guevara pledează pentru radicalism total în lupta împotriva imperialismului american. Lansează faimosul îndemn antiamerican: „Să creăm noi Vietnamuri!”.

În 24 februarie 1965, la Alger, ţine un discurs care va deranja enorm Moscova. Ţările socialiste sunt atacate violent, pentru că sacrifică lumea a treia pe altarul intereselor lor egoiste. URSS-ul este ţinta principală, iar Castro primeşte reproşuri de la Kremlin.

La întoarcerea în Cuba, după discuţii între Castro şi Guevara, Che nu mai apare în public. Pleacă în Africa, în Congo împotriva lui Mobutu.

Înainte de a pleca în Congo, îi lasă o scrisoare lui Castro, rugându-l să o dea publicităţii, după moartea sa. Fidel însă dă citire scrisorii la televiziunea cubaneză la 3 octombrie 1965, în timp ce îi stă alături, soţia lui Che, Aleida March. Aventura din Congo se sfârşeşte dezastruos. În decembrie 1965, părăseşte Africa. Slăbit, cu crize de astm, bolnav de paludism şi dizenterie, se întoarce în Cuba, de unde plănuieşte o nouă aventură, de data aceasta în Bolivia.

În 1966, Che renunţă la toate funcţiile pe care le deţinea în Cuba, se îndreaptă înspre Bolivia pentru o nouă cauză revoluţionară. La ordinul CIA, armata boliviană îi capturează pe Che & băieţii din gherilă. La două zile după, Che este executat de un soldat bolivian.

Sursa: Mediafax