Cum îţi poţi recăpăta echilibrul după o despărţire

Psihoterapeutul Constantin Cornea spune pentru Gândul care sun paşii pe care îi putem urma pentru ca această dramă să nu ne afecteze întreaga viaţă.

• Cele mai populare destinații în minivacanța de 1 mai și Paște
• O pisică a trecut prin aventura vieții după ce a fost trimisă din greșeală într-un colet

“Am cunoscut persoane care au suferit foarte mulţi ani în urma unui divorţ sau după decesul partenerului. Să nu uităm că o dramă poate să schimbe complet un om. O despărţire se poate compara cu un accident de circulaţie. Sunt persoane care rămân cu un anumit handicap toată viaţa, iar altele care se refac destul de repede. Dacă în cazul accidentului refacerea mai ţine şi de alţi factori, cum ar fi cei organici sau medicali, în urma unei traume psihice totul ţine de individ, de modul în care şi-a construit viaţa până în acel moment, de elementele construite aprioric pe care se poate baza, dar şi pe posibilităţile lui intelectuale şi motivaţionale de a trece mai departe.

Pentru a trece mai uşor peste o despărţire, indiferent dacă vorbim de divorţ sau decesul partenerului, trebuie să luăm în calcul două elemente extrem de importante: stima de sine şi independenţa.

 1. Profesia este cea care m-ar putea face să uit, măcar pentru o perioadă, de drama prin care trec. “Datorită carierei îmi pot permite o vacanţă, un masaj, o masă bună, un spectacol sau o carte minunată. La job pot găsi colegi care mă pot face, prin glume de bun gust şi suport emoţional, să trec mai uşor peste această drama. Dacă la început va fi mai greu, peste timp voi remarca cât de mult mi-a folosit faptul că sunt independentă financiar şi nu am nevoie de un partener pentru a supravieţui sau pentru a mă bucura de micile plăceri ale vieţii”, spune psihoterapeutul pentru Gândul.

2. Prietenii, familia, colegii sunt cei care mă pot asculta. “Ei mă pot face să revin la activităţile ce îmi plăceau înainte de întâmplarea nefericită. Doar primii paşi sunt mai grei”, subliniază Constantin Cornea.

3. Copiii pot reprezenta punctul fix ce ne sprijină universul şi viitorul. “Am întâlnit părinţi singuri care şi-au educat copiii minunat, dar şi părinţi singuri care şi-au distrus proprii copii datorită dramelor personale. Oricum ar fi, copilul (dacă există) trebuie să constituie principalul motiv de a merge mai departe. Alături de ei puteţi trăi momente minunate, sublime, pe care cei singuri nu le cunosc”, mai spune psihoterapeutul.

Citeşte continuarea în Gândul!