”Magazinul cu jucării”, laboratorul secret unde atleţii sexuali ai lui Churchill au creat arme puternice. Una era să îl omoare pe de Gaulle

În momentul crucial al războiului din Marea Britanie, Winston Churchill a condus tratative cu liderul francez Charles de Gaulle şi prim-ministrul Africii Jan Smuts, pentru invadarea  Germaniei naziste.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

Chruchill şi-a invitat musafirii la o demostraţie a noilor sale jucări. În curtea casei, cei trei lideri au observat patru bărbaţi aşezaţi lângă o invenţie cu patru picioare desupra căreia se afla un container cilindric, cu o bombă în formă ovală.

Dispozitivul era o armă experimentă împotriva tancurilor, care ajuta Garda Regală să facă faţă invaziei tancurilor germane. Din cauza lipsei unui tanc în zona Chequer, ţinta a fost reprezentată de un arbore din depărtare.

Churchill a dat din cap şi s-a pregătit de lansare. Însă aşteptarea nu a fost îndelungată. Probabil din cauza emoţiilor unul dintre bărbaţi a apăsat pe trăgaci, bomba aproape că l-a nimerit pe generalul de Gaulle. Dacă liderul francez ar fi stat cu câţiva metri mai aproape, după-miaza probabil că ar fi fost ruinată. Până să poată reflecta la cele întâmplate, bomba a exlodat într-o mingie imensă de aşchii, fum şi foc. După răspândirea fumului prim-ministrul a exclamat ,,arborele a fost distrus complet’’. ,,Ca prim-ministru vă ordon să începeţi dezvoltarea acestei excelente arme’’, a adăugat Churchill.

Lupta cu arme ultramoderne, nedemnă pentru un gentleman

Timp de zeci de ani, munca acestora a fost ţinută secretă. Oficial, unitatea a fost denumită  Ministerul Apărării 1 (MA1), cunoscută informal ca ,,Magazinul cu jucării al lui Churchill’’. Astăzi, ideea că un astfel de tratat ar putea fi sub supravegherea lui David Cameron este inimaginabilă, însă originile MA1 sunt din diferite timpuri, când lupta cu arme ultramoderne era considerată nedemnă pentru un gentleman.

În 1930 , înainte de sfârşitul războiului, dezbaterea despre folosirea altor arme decât sabia a fost prezentată pe coloanele ziarelor. Arme precum gazul, pistoale sau grenade erau considerate de unii britanici împotriva normelor morale. Dezbaterea a continuat în Camera Comunelor, când unul dintre primi- miniştri a afirmat că, în lupta cu  nazişti, nu se poate discuta de ,,decenţă’’.

,,Când lupţi împotriva unui oponent fără scrupule, nu poţi fi condus de reguli de etichetă’’, a adăugat atunci parlamentarul conservator Robert Bower.

Perspectiva lui Bowel  nu era atât de comună, majoritatea erau împotriva finanţării Serviciilor Civile pentru crearea noilor arme. MA1, care iniţial era ataşată  Oficiului de război în prima sa perioadă a fost blamată de către oficiali, care au considerat  că munca din interiorul ei este greoaie şi costisitoare.

Unitatea era condusă de Mills Jefferis, un bărbat robust, dar cu minte ageră. Jeffers a fost ofiţer de armată, inginer şi expert în explozibil, a servit India, loc în care şi-a creat renumele.

Acesta îşi ţinea biroul plin cu sticle de gin şi whisky, dar plăcerea sa pentru băuturile tari nu îi afecta inventivitatea. În timpul Primului Război  Mondial, partenerul său, Stuart Macrae, a dezvoltat o metodă de bombardare multiplă cu grenade din aeronave printr-un sistem mult mai uşor.

Pe lângă construirea armelor, Jeffers şi Macrae împărţeau o altă pasiune, caravanele. Acestă pasiune a atras un alt membru în atenţia celor doi – Cecil Clarke, înventator,  care a  dezvoltat o nouă caravană pe suspensii.

Atleţii sexuali au produs cu succes jumătate de milion de mine

Când cei doi s-au apropiat, Clake  şi-a oferit imediat serviciile. Bărbatul şi-a informat noii colegi că armele letale pot fi construite din materiale disponibile pe orice bulevard.

Unul dintre primele succese ale echipei a fost confecţionarea unei mine magnetice, care putea fi ataşată pe lateralul navelor inamice de către un scafandru. Una dintre preocupările lor a fost ca bomba să nu se detoneze mult prea rapid şi să ucidă scafandrul. Clarke a dezvoltat o tabletă, care se dizolva treptat până când detonatorul se declanşa, însă tabletele uneori se dizovau prea repede, alte ori deloc.

Într-o zi, în timp ce Clarke şi Macrae se gândeau la această problemă, Clarke a aruncat nervos bomboanele copilului său de pe masa de lucru. Macrae s-a aplecat şi a luat o bomboană de pe jos, era o bomboană de anason. În timp ce o mânca a avut un moment de strălucire, bomboana se dizolva treptat şi regulat. Cei doi au stabilit că bomboana se dizolva în aproximativ 30 de minute, timpul necesar pentru ca scafandrul să iasă din raza de acţiune.

Însă a intervenit o nouă problemă, cum puteau păstra bomboana de anason uscată până în momentul folosirii minei. Încă o dată răspunsul a venit de pe bulevard, o întreagă dupa-miază  cei doi au  vizitat fiecare farmacist din Bedford pentru a cumpăra toate rezervele lor de prezervative. Material perfect pentru păstrarea bomboanelor de anason uscate. În urma expediţiei, bărbaţii şi-au dobândit renumele de ,,atleţi sexuali’’. Minele cu magnet au fost un real succes, jumătate de milion de bucăţi au fost produse.

Deşi oficiali nu au îmbrăţişat ideea, un bărbat a acceptat propunerea celor doi, aceea persoană era  Winston Spencer Churchill. Cu două secole în urmă, ministrul pentru muniţie a fost sancţionat pentru utilizarea armelor chimice împotriva armatei bolşevice.
Când noul prim-ministru a înţeles problemele cu care se confruntă echipa, a mutat cercetările echipei pentru a opri orice implicare a oficialilor.

Astfel a preluat sub propria sa administrare ,,Magazinul cu jucări a lui Churchill’’.

Ariciul a distrus peste 37 de submarine inamice

În următorii cinci ani, într-o casă din satul Whitchurch, din Buckinghamshire, Jefferis a adunat unele dintre cele mai sclipitoare minţi pentru a produce unele dintre cele mai diabolice arme. În timp ce localnicii au trebuit să îndure continuu sunetul exploziilor, echipa formată din peste 250 de inventatori au produs şi inventat milioane de arme. Una dintre cele mai eficiente era un dispozitiv portabil  împotriva tancurilor, numit PIAT, care putea trage cu bombe  de peste un kilograme.

Un alt sistem  de arme devastator a fost ,,Ariciul’’ (foto). Proiectul, creat de Jefferis pe cartonul unui pachet de ţigări în timpul unei călătorii cu trenul, a fost arma care a distrus peste 37 de submarine inamice.

Unitatea a dezvoltat şi bombele ,,lipicioase’’ compuse din explozibil, bucăţi de sticlă învelite într-un meterial lipicios, care mai apoi erau lipite de tancuri. Armele au fost imediat aprobate de Churchill, care a scris printre cele mai scurte cereri ,,bombe lipicioase, construiţi o sută’’.

Până în anul 1945, ,,magazinul cu jucări’’ a produs zece milioane de bombe. Cercetarea a influenţat viitoarele arme precum bombele atomice.

În 1945, Churchill a afirmat că ar trebui trimisă câte o copie din fiecare armă către Muzeul Armelor Imeriale, prim-ministrul a mai afirmat că munca MA1 ar trebui să continue.

În anul în care Churchill a pierdut  alegerile, ,,magazinul cu jucări’’ a fost închis  şi toate armele au fost distruse.

Sursa: Mail Online