Patru legi despre moarte care ar putea să te îngrozească

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

1.Înmormântarea corpului-legile fundamentale

Unele aspecte sunt considerate legi universale: cum ar fi adâncimea minimă a unei gropi, aranjarea şi poziţionarea cimitirelor şi a crematoriilor. Dar legile care guvernează înmormântarea cadavrului, în sine, sunt puţine.

Îngroparea în curtea unei biserici sau într-un cimitir nu este singura opţiune. Înhumarea naturală pe câmp sau în zone împădurite, înmormăntarea în zone marine sau chiar pe terenuri private (ferma unei familii, chiar  gradina persoanei decedate) reprezintă opţiuni posibile. Incinerarea, însă, poate avea loc doar în crematorii licenţiate.

În Marea Britanie, legile nu consideră necesară îmbălsămarea decât în cazul în care decedaţii trebuie repatriaţi sau transportaţi în diferite ţări. Deşi un cadavru trebuie acoperit pentru a fi ,,decent’’, folosirea unui sicriu nu este imperios necesară, de asemenea se poate utiliza un giulgiu, o cutie de carton sau chiar un coş de nuiele. Aceste opţiuni sunt posibile dacă corpul nu este înhumat lângă mare (în această zonă fiind necesar un anumit tip de sicriu) sau în cazul incinerării, unde este necesar un obiect care să faciliteze transportul corpului incinerat.

2.Două noi opţiuni de înmormântare

Deşi înhumarea şi incinerarea sunt printre cele mai comune metode de dispunere a unui cadavru, două noi metode încep să fie din ce în ce mai populare.

Resomarea este deja utilizată în unele regiuni ale Statelor Unite ale Americii şi Australia şi reprezintă un proces de lichefiere, care foloseşte hidrolizarea alcalină pentru a descompune corpul în interiorul unui container de oţel. Rezultatul este un lichid steril, oasele pot fi transformate în praf şi restituite familiei (proces similar incinerării).

Promeţia reprezintă o metodă mult mai avansată, care foloseşte nitrogenul lichid , procesul transformă corpul într-unul foarte casant, folosind vibraţii ultrasonice cadavrul este transformat în praf. Prin folosirea unui container bio degradabil, rămăşiţele pot deveni îngrăşămănt natural.

3.Dorinţele tale nu contează cu adevărat

Familia decedatului poate ignora specificaţiile  sau dorinţele din timpul vieţii unei persoane, fie că aceasta doreşte să fie incinerată sau înhumată. Modul în care ar trebui înmormântată persoana decedată poate declanşa  certuri în interiorul unei familii. Însă dacă decedatul şi-a afirmat dorinţele din timpul vieţii , executantul are puterea legală, totală, de a decide aranjamentele înmormântării, fapt foarte puţin cunoscut, ce ar putea lua prin surprindere membrii familiei.

Dacă individul nu îşi afirmă dorinţele din timpul vieţii, persoana cea mai apropiată de decedat deţine ultimul cuvânt. Conform legilor engleze, soţia sau partenerul civil se află pe primul loc, când vine vorba de deciziile tipului de înmormântare, aceştia sunt urmaţi de copii, părinţi, fraţi sau surori. Colegii de apartament nu pot lua decizii în astfel de cauze indiferent de timpul petrecut cu persoana în cauză.

În cazul în care două persoane din aceeaşi categorie, de exemplu fraţii care se ceartă cine, vor face aranjamentele pentru înmormântare, nu exită o lege anume care să decidă acest lucru. Judecătoriile engleze tind să decidă în funcţie de caz, în timp ce în alte ţării există legislaţie specifică. De exemplu, în ţări precum Canada, părintele  sau fratele cel mai în vârstă are dreptul să ia decizia finală, în timp ce unele ţări din Statele Unite ale Americii  acordă prioritate persoanei care a avut cea mai apropiată relaţie cu persoana decedată.

4.Disputele din mediul digital

Vremurile când comemorarea persoanei decedate era redată prin aplasarea unei pietre funerare într-un cimitir au trecut. Era digitală a remodelat modul în care oamenii îşi comemorează persoanele decedate, mai ales datorită popularităţii memorialelor de pe Facebook.Prietenii de pe Facebook ai persoanei decedate pot lăsa mesaje comemorative pe pagina personală a acestuia.

Sursa: IFL Science