Aurul Negru. Cum devine părul femeilor din India, donat unui zeu celebru, extensia perfectă

Site-ul Daily Mail a scris despre uimitoarea „călătorie” a părului indiencelor – numit şi „aurul negru” – de la simple şuviţe de păr la extensii blonde în valoare de 1.000 de lire sterline, la mare căutare în Marea Britanie, care este al treilea cel mai mare importator din lume, cumpărând 43 de milioane de tone de păr uman în fiecare an.

• 10 obiceiuri prin care putem încetini îmbătrânirea corpului nostru
• 20 de lucruri uimitoare despre creierul uman

La Templul Yadagirigutta din sudul Indiei, femeile sărace aşteaptă cu răbdare să le vină rândul la „coafor”, unde părul lor lung de culoarea abanosului va fi ras.

Majoritatea femeilor de aici nu şi-au vopsit niciodată podoaba capilară, nu au uscat-o cu pheon-ul, nu şi l-au întins cu placa. Deseori numit şi „păr virgin”, frizerii şi styliştii pun mare preţ pe această comoară.

Printre femeile care îşi „donează” părul se numără şi Lavanya Kakala, care are 28 de ani. Pentru părul ei nu va primi nimic în schimb. Insistă că nu vrea nimic.

„Am făcut asta pentru că vreau să îi mulţumesc Zeului meu. Nu mă deranjează ce se întâmplă după aceea cu părul meu. Dacă femeile care nu au păr bun vor să îl folosească pe al meu ca să arate mai frumos, este mai bine decât să ajungă la gunoi”, spune Kakala.

Este o tradiţie pentru femei să îşi doneze părul templelor hinduse, ştiind că va fi apoi vândut dealerilor.

Uneori, chiar şi 50.000 de femei (pe zi) stau la coadă pentru a participa la ceremonia de „tundere”. Este considerat un act de pelerinaj, în care capetele lor sunt rase apoi acoperite cu o pastă antiseptică din lemn de santal.

Părul femeilor din India este de mare calitate, mai ales al celor din sud, pentru că acestea nu folosesc şampoane pline de chimicale, şi-l piaptănă frecvent şi folosesc doar ulei de cocos pentru a-l menţine mătăsos. Deşi culoarea este închisă, şuviţele de păr reacţionează bine la decolorare, deci pot ajunge şuviţe blonde, care sunt cele mai populare în saloanele de cosmetică din Marea Britanie.

Templele nu sunt scutite nici de raidurile dealerilor care călătoresc în Asia şi Europa de Est, oferind femeilor tinere şi sărace sume mici în schimbul şuviţelor de păr atât de valoroase.

În India, mai ales, dealerii sunt cunoscuţi pentru faptul că abordează bărbaţii, oferindu-le 6 lire dacă îşi conving soţiile să îşi vândă părul. Au existat cazuri în care soţii şi-au obligat nevestele să facă acest lucru, dar şi cazuri în care mai multe femei au fost atacate şi rase în cap împotriva voinţei. Nici copiii nu sunt scutiţi de această povară, mai ales cei din mahalale. Aceştia sunt mituiţi cu jucării, dacă îşi donează părul.

Odată ce părul este colectat, acesta este transportat către fabrici şi distribuit muncitorilor – chiar şi 350 de lucrători într-o fabrică – pentru a fi procesat.

Primul proces este descâlcirea – o sarcină care necesită mult timp şi afectează grav spatele şi vederea muncitorilor – fiind şi prost plătită. Unei persoane îi ia o zi întreagă pentru a descurca doar 150 grame de păr.

A doua etapă este pieptănarea părului, pentru a-l uniformiza. A treia etapă este trierea: sortarea părului după lungime, înainte de a fi legat în mănunchiuri.

Apoi, părul este decolorat în funcţie de grosimea firului de păr şi de culoarea dorită: blond deschis, cenuşiu, platinat.

Saloanele de cosmetică plătesc în jur de 100 de lire pentru un pachet de 50 extensii, iar clienţii plătesc chiar şi de două ori mai mult.
„În medie, un client plăteşte în jur de 790 sau 1.200 de lire, depinde de lungime şi volum”, spune un manager de salon, Joe Emir.

Sursa: Mediafax