10 bătălii uitate, care au schimbat istoria lumii

10. Bătălia de la Kadesh

În perioada 1276 – 1178 î.e.n., Mediterana a fost terorizată de către Oamenii Mării. Cu toate că au fost catalogaţi drept piraţi, foarte mulţi istorici cred că aceştia au reprezentat o populaţie majoră migratoare care fugea din calea foametei.

• Este sau nu adevărat că 1 din 200 de bărbați este un descendent direct al lui…
• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani

Aceştia au invadat Imperiul Hitit şi alte regiuni ale lumii antice, iar după ce i-au învins pe hitiţi au luat calea Egiptulul, acolo unde s-au luptat cu armatele lui Ramses al III-lea. Această bătălie a rămas în istorie sub denumirea de Bătălia de la Kadesh.

Îngrijorat de faptul că Oamenii Mării ar fi putut avea un avantaj într-o bătălie navală, Ramses al III-lea le-a permis să ajungă până la Delta Nilului. Acolo, navele egiptenilor au atacat, folosind cârlige, pentru a captura navele inamicilor, simultan cu arcaşii care îi atacau de pe ţărm pe Oamenii Mării.

Victoria egiptenilor a fost răsunătoare.

9. Bătălia Furcilor Caudine

În anul 321 î.e.n., romanii au ajuns în sudul Italiei, acolo unde samniţii i-au atras într-o vale îngustă. Cu ambele ieşiri ale acestei văi blocate de către samniţi, romanii au fost nevoiţi să se predea. Potrivit surselor antice, samniţii au trimis mesageri acasă, pentru a primi instruiri, iar acestea le-au permis romanilor să se retragă, fără nicio condiţie. Uimiţi, samniţii nu au luat în serios aceste instrucţiuni, dorind să îi masacreze pe romani până la ultimul om. În cele din urmă, confuzia a fost clarificată, samniţii putând ori să câştige recunoştiinţa romanilor, ori să îi ucidă.

Cu toate acestea, armata samnită nu s-a supus regulilor şi i-au forţat pe romani să semneze o pace ruşinoasă, pentru a se putea întoarce acasă în siguranţă. Bineînţeles că romanii au repudiat imediat tratatul de pace şi au reacţionat violent. Romanii au învins, dominând lumea antică.

8.  Bătălia Cămilei

În anii de după moartea lui Mahomed, musulmanii erau conduşi de către un calif, succesorul acestuia. În anul 656, al treilea calif, Utham, a fost asasinat şi înlocuit cu ginerele lui Mahomed, Ali. În momentul în care soţia lui Mohamed a aflat acest lucru, se afla în drum spre Medina, dar s-a întors la Mecca şi s-a sfătuit cu profeţii Talhar şi Zubayr. Cei trei au decis să se opună deciziei lui Ali şi au mobilizat o armată care s-a confruntat cu cea a lui Ali în ceea ce s-a numit Bătălia Cămilei, denumire provenită de la faptul că aceasta s-a desfăşurat în jurul cămilei lui Aisha.

Forţele lui Ali au ieşit învingătoare, iar cei doi profeţi au fost ucişi. Aisha s-a refugiat în Medina, acolo unde a dus o viaţă liniştită. Această bătălie a marcat începutul conflictelor dintre musulmani.

7. Bătălia de pe râul Talas

Atunci când Califatul Abbasid s-a extins către est, în Asia Centrală, dinastia cineză Tang s-a extins către est, în aceeaşi regiune. Conducătorii locali s-au aliat cu chinezii în vederea obţinerii protecţiei în faţa arabilor. Cele două armate s-au ciocnit în zona râului Talas, în anul 751 e.n.

Forţele dinastiei chineze păreau să fie în avantaj, dar aceştia au fost trădaţi de către aliaţii lor, care au schimbat tabăra şi i-au atacat pe chinezi, nimicindu-le armata.

Rezultatul acestei bătălii a fost reprezentat de obţinerea controlului aupra Asiei Centrale de către musulmani, inclusiv asupra Drumului Mătăsii.

6. Bătălia cu Tribul Naiman

Înainte ca mongolii să ocupe Asia, la începutul secolului XIII, Gingis Han a trebuit să îi învingă pe mongoli. Rivalul său era prietenul lui din copilărie, Jamukha, care a realizat o formidabilă coaliţie împotriva lui Gingis Han. Conflictul dintre aceştia a durat ani întregi. În cele din urmă, Jamukha s-a retras pe teritoriul său. Gingis Han l-a urmărit, dar soldaţii săi erau obosiţi şi în număr mai mic faţă de cei ai armatei inamice. Pentru ca acest lucru să nu fie vizibil, li s-a ordonat să aprindă cât mai multe focuri de tabără pentru a crea impresia unei mari armate care a campat peste noapte. Atunci când bătălia a început, tribul Naiman a abandonat câmpul de luptă, luderul lor a fost capturat, iar Gingis Han a devenit conducătorul Mongoliei.

5. Bătălia de la Diu

Atunci când portughezii au ajuns în Oceanul Indian, au întâlnit o rezistenţă formidabilă. În 1509, o coaliţie formată din egipteni şi membrii ai triburilor Gujaratis şi Calicut au format o flotă formidabilă şi au învins o forţă portugheză, ucigând comandantul, Lourenco de Almeida.

Tatăl lui Lourenco era Francisco de Almeida şi, motivat să răzbune moartea fiului său, l-a încarcerat pe succesor şi a pornit cu flota către cei ce i-au ucis fiul. Flota acestuia a întâlnit flota inamică la Diu, unde a folosit tunurile portugheze pentru a nimici inamicii de la distanţă.

Controlul european asupra comerţului estic a fost garantat.

4. Bătălia de la Lima

Cea mai mare provocare în ceea ce priveşte cucerirea spaniolă a Imperiului Incaş a apărut în 1536, atunci când marioneta spaniolilor, împăratul incaş Manco Inca a coordonat o rebeliune imensă, atacând oraşul Cuzco cu o armată de aproximativ 15.000 de oameni. Atunci când asedia oraşul, împăratul incaş l-a trimis pe generalul Quiso Yupanqui să negocieze cu Francisco Pizarro, cel care conducea trupele spaniole din Lima. Cel din urmă a trimis întăriri în  Cuzco, dar Yupanqui i-a atras într-o strâmtoare. Ulterior, armata Imperiului Incaş a ajuns în oraşul Jajua şi a distrus garnizoana spaniolă.

Cu toate acestea, Yupanqui a făcut o greşeală imensă. A plecat din munţi pentru a îl ataca pe Pizzaro în Lima, iar pe câmp deschis, cavaleria lui Pizzaro a putut să spargă rândurile  incaşe.

Înfrângerea l-a forţat pe Manco să abandoneze asediul oraşului Cuzco, iar aceştia nu şi-au mai putut restabili puterea niciodată.

3. Bătălia de la Orel

Atunci când bolşevicii au preluat puterea în Rusia, părea imposibil ca acest regim să reziste foarte mult, mai ales că armate anticomuniste se regăseau în nordul, sudul şi estul ţării. Troţki a înfiinţat, la rândul său, Armata Roşie şi a transformat-o într-o forţă considerabilă.

În 1919, generalul Anton Denikin a pornit spre nord, în intenţia de a cuceri Moscova. În acelaşi timp, generalul Nikolai Yudenich a adunat 17.000 de oameni, ajungând în suburbiile Petrogradului (Sankt Petersburg). În schimb, bolşevicii au făcut o înţelegere cu anarhistul Nestor Makhno, care deţinea „Armata Neagră”, care a atacat ariegarda lui Denikin şi a distrus liniile de alimentare. Atunci când forţele lui Denikin au ajuns în Orel, la o distanţă de 400 de km de Moscova, bolşevicii au contraatacat.

Forţele lui Denikin au fost înfrânte, iar între timp Yudenich a fost înfrânt lângă Petrograd.

2. Bătălia Varşoviei

Războiul sovieto-polonez a izbucnit imediat după Primul Război Mondial, atunci când graniţele Europei de Est nu erau încă definitivate. Pornit în urma unor cereri teritoriale ale polonezilor, s-a transformat rapid într-un conflict serios. Lenin a concluzionat că este momentul perfect pentru a difuza ideologia revoluţionară în Europa. El a ordonat forţelor sale să intre în Polonia şi să ajungă până la graniţa cu Germania, unde va putea să sprijine Partidul Comunist German.

Suplimentele militare germane şi britanice destinate Poloniei au fost oprite, iar sovieticii se aflau la 25 de km distanţă faţă de Varşovia atunci când Polonia a contraatacat şi au rupt liniile inamice. Cu toate acestea, sovieticii au reuşit dirijarea armatei, iar expansiunea comunistă a reprezentat o reuşită pentru sovietici.

1. Prima bătălie a Saignonului

Binh Xuyen a fost un sindicat criminal vietnamez care a ajuns la putere după ce a încheiat o înţelegere cu autorităţile coloniale franceze ce perevedea uciderea agenţilor comunişti ce operau în Saigon.

Începând din 1950, aceasta a fost cea mai puternică organizaţie criminală din Asia. Au controlat exporturile de opium ale Vietnamului şi au deschis cel mai mare cazino din lume. Dar comuniştii au câştigat bătălia de la Dien Bien Phu, forţându-i pe francezi să părăsească Vietnamul. Au fost înlocuiţi de către americani, care l-au susţinut pe Ngo Dinh Diem în funcţia de prim-ministru. Însă, acesta era doar o marionetă atunci când francezii controlau zona. În 1955, CIA a mituit sectele armate ce se aflau până atunci sub conducerea franceză şi Diem a iniţiat un atac masiv asupra lui Binh Xuyen, în Saigon.

După o bătălie ce a durat o săptămână, gangsterii au fost învinşi. Diem şi americanii au preluat controlul asupra Vietnamului de Sud.

Sursa: Listverse

Citeşte şi:

Cele mai sângeroase bătălii ale secolului XX

Modul în care se vorbeşte limba engleză de astăzi s-a stabilit în urma unei bătălii

Cum ne-am scris destinul: bătălii care au schimbat soarta lumii