Curajul unei românce în Primul Război Mondial a impresionat o lume întreagă

Ecaterina Teodoroiu a luptat în timpul Primului Război Mondial, curajul său fiind recunoscut atât la nivel naţional cât şi internaţional. Jurnalişti americani din cadrul Vintage News prezintă o scurtă istorie a uneia dintre cele mai curajoase românce.  

Născută într-o familie de agricultori, Ecaterina a fost educată în satul său natal, Vădeni, urmând apoi Şcoala de Fete de la Bucureşti. Deşi îşi dorea să devină profesoară, planul său a fost întrerupt de izbucnirea Primului Război Mondial. Atunci când România a intrat în război de partea Aliaţilor, Ecaterina şi-a schimbat planurile şi ambiţiile.  A luat decizia de a deveni asistentă medicală în urma morţii fratelui său Nicolae. În acea perioadă o astfel de slujbă nu era considerată demnă pentru o femeie.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

Primul Război Mondial, momentele cheie şi sunetul de final

Ecaterina şi-a dovedit curajul pe front mai întâi ca asistentă, apoi ca soldat. Pe vremea când era asistentă s-a alăturat infanteriei de pe Jiu în lupta împotriva unei campanii bavareze. 

Pe frontul de luptă, Ecaterina a devenit cunoscută pentru tacticile sale de evitare a inamicilor. Deşi nu le-a utilizat atunci când a fost ţinută prizonieră, a reuşit să scape, ucigându-i pe cei doi gardieni germani cu un revolver ascuns. 

În vara anului 1917, trupele române erau atacate de către un regiment german, în bătălia de la Mărăşeşti, iar sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu conducea un pluton atunci când a fost împuşcată. Ultimele cuvinte ale celei care a rămas în istorie ca ”eroina de la Jiu” au fost: ,,Înainte, nu vă daţi bătuţi, eu sunt alături de voi!”

Iniţial a fost îngropată în apropierea frontului în Fitioneşti. Însă, în iunie 1921, rămăşiţele sale au fost transportate într-un mausoleu din centrul oraşului Târgu Jiu. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: