Pare bizar, dar viitorul poate influenţa trecutul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O echipă de fizicieni din SUA şi Canada au analizat ipotezele mecanicii cuantice şi susţin că măsurătorile realizate asupra unei particule ar putea avea efecte atât în trecut, cât şi în viitor, informează Science Alert. 

Conform mecanicii cuantice, particulele nu acţionează precum bilele solide de biliard ce se rostogolesc de-a lungul unei mese, ci precum un nor estompat de posibiităţi în continuă schimbare. În timpul măsurării particulelor, oamenii pot observa o singură acţiune – conform exemplului anterior putem observa doar momentul în care o bilă albă loveşte o bilă neagră ce intră într-unul dintre buzunarele mesei de biliard, însă există nenumărate interacţiuni ale bilelor albe cu cele negre ce le introduc pe cele din urmă în găurile mesei. 

Huw Price afirma în 2012 că posibilităţile stranii din spatele stărilor cuantice ar putea reflecta un lucru real şi dacă nu ar exista o restricţie a sensului acţiunii, bila neagră s-ar putea rostogoli în sens invers din gaura mesei de biliard pentru a lovi bila albă. 

,,Ideea coform căreia un obiect se deplasează sub infleunţa simetriei timpului face parte din fizica clasică, aşadar retrocauzalitatea nu poate avea loc. De ce lumea cuantică ar fi diferită?” afirma Price, parafrazând ideile multor fizicieni. 

Echipa de cercetători a anaizat presupunerile lui Price şi le-au aplicat unui nou model denumit teorema lui Bell. John Stewart Bell susţinea că fenomenele stranii ce au loc în mecanica cuantică pot fi explicate de acţiuni care au loc în vecinătatea acestuia. La un nivel fundamental, Universul este întâmplător. 

Dacă două particule sunt conectate în spaţiu într-un anumit punct, măsurarea proprietăţii uneia dintre particule stabileşte şi valoarea celeilalte particule indiferent de mişcările acestora în Univers. Această legătură a fost testată de nenumărate ori asupra particulelor de lumină din teorema lui Bell, prin care cercetătorii au dorit să demonstreze că în ciuda distanţei particulele de lumină interacţionează la un anumit nivel. 

Însă în cazul în care cauzalitatea ar funcţiona în sens invers, o particulă ar deţine acţiunea măsurătorilor în trecut, în momentul în care crea o legătură, afectând astfel cealaltă particulă. ,,Există un grup restrâns de fizicieni care consideră că această idee merită explorată,” a declarat Leifer. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: