#CentenarulRosu: Moştenirea cuvintelor comuniste care nu dispare uşor. De ce nu mai folosim ”miliţie” şi ”tovarăş”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Poate printre cele mai cunoscute cuvinte care reamintesc de perioada comunistă sunt “miliţian” şi “tovarăş”. Cei doi termini şi-au schimbat înţelesurile după Revoluţia din 1989, scrie Mediafax.

“De exemplu,” miliţie” este un cuvânt latinesc şi însemna armată, oştire şi era un cuvânt neatins de presiunea ideologică, dar împrumutând din Uniunea Sovietică acest termen pentru autoritatea care este astăzi poliţia, el s-a încărcat cu anumite sensuri negative. După Revoluţie, evident că s-a renunţat la acest cuvânt. Comportamentul abuziv al instituţiei din perioada comunistă l-a încărcat negativ. Dicţionarele încă nu înregistrează partea peiorativă, găsim doar definiţia standard. Însă, există un dicţionar de argou (George Volceanov, 2007), în care cuvântul “miliţian” este definit ca subunitate de măsură pentru inteligenţă”, a explicat pentru MEDIAFAX, Alexandru Nicolae, lingvist la Academia Româna şi profesor la Universitatea din Bucureşti.

• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului
• Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar

“Tovarăş” este un alt termen care se folosea ca apelativ, în loc de domn sau doamnă: “tovarăşe preşedinte”, “tovarăşa învăţătoare”.

“În Dicţionarul limbii române (litera T din 1982), tovarăş are nişte definiţii perfect neutre: persoană care este considerată în raport cu alta de care este legată o activitate dusă în comun, popular, are şi înţelesul de soţ, deci nimic încărcat ideologic în acest dicţionar. El este un cuvânt cu sursă ucraineană şi rusă, iar termenul a fost introdus odată cu aparatul de stat. După Revoluţie, a devenit uşor, uşor peiorativ ori uşor depreciativ. Ce mai este interesant la termenul tovarăş este că a căpătat şi sensul acesta argotic în melodiile de hip-hop, deci prieten, prieten de cartier”, a adăugat Alexandru Nicolae.

Ligviştii spun că şi cuvântul “securitate” a suferit aceeaşi transformare. Din cauza comportamentului instituţiei, termenul s-a încărcat negative şi a devenit unul detestat. De aceeaşi părere sunt şi sociologii, care explică trecerea acestora într-o notă degradantă.

“Folosirea acestor cuvinte ţine de mentalul colectiv şi de experienţele pe care le-am avut. Miliţianul, tovarăşul erau organele puterii, care de foarte multe ori îşi exercitau această funcţie în relaţie cu noi abuzând de ele şi arătând că statul abuza de forţa sa, prin cele două instrumente. Ele şi-au pierdut semfinificaţia aceasta de funcţie publică şi a rămas în mentalul colectiv doar semnificaţia aia prin care se abuzează de putere. Şi aceste cuvinte mai au tot felul de epitete ancorate de ele de genul: prost, incult, astfel încât etichetele puse termenului să fie cele care aduc cu sine ideea că respectiva funcţie nu este neapărat cea mai populară”, a explicat pentru MEDIAFAX, Gelu Duminică, sociolog.

Specialiştii în lingvistică amintesc şi de expresiile venite din perioada comunistă, care au reuşit să rămână în limba română, cu trecerea anilor. “Fiecare aspect al realităţii sociale, economice şi politice, aveau în tipar lingvistică. De exemplu, avem: muncă de răspundere, stat de democraţie naţională sau muncă de lămurire este o expresie pe care mulţi o folosim fără să ştim că îşi are originea în comunism, atât de bine a fost impregnată în limba română, s-a împământenit. Alte expresii ar mai fi: lupta de clasa, mişcare de eliberare naţională”, a declarat Alexandru Nicolae, lingvist.

Toate cuvintele şi expresiile provenite din perioada ceauşistă pot fi catalogate ca făcând parte din binecunoscutul limbaj de lemn.

“Limbajul de lemn este un termen de jargon care, surprinzător, provine dinainte de comunism. În ruseşte există expresia limbă de stejar. Acest limbaj are mai multe caracteristici, în primul rând este stereotip, caracterizat de formulări fixe, destul de sărăcăcios lexical şi destul de vag. Apar foarte multe construcţii la diateza pasivă, însă niciodată nu este prezent complementul de agent, cum ar fi „înţelegerea problemelor” şi atât, dar nu se zicea de către cine. Sunt foarte interesante şi clişeele noi pentru că au apărut foarte multe care sunt, de fapt, clişee comuniste modificate: oameni de bine, care are un sens negativ, democraţie internă de partit, democraţie originală, stoparea abuzurilor, lupta împotriva corupţiei, este o expresie care se găseşte mai mult în gura celor care, aparent, sunt cei mai corupţi politicieni, voinţa poporului. În principiu, există o întrepătrundere fină între limbajul politic şi cel juridic din simplu motiv că politicienii fac legi. Limba de lemn este peste tot oriunde este repetiţie, stereotipie, imprecizie”, a adăugat ligvistul.

Iar lista cuvintelor este lungă. De câte ori mai folosim ”cooperativă”, ”şoim ai patriei”, ”naţionalizare”, ”colectivizare”?

Specialiştii spun că, de exemplu, pionerii existau şi înainte de comunism, iar şoimii patriei se regăsesc încă din perioada regalistă. Totuşi, anii de comunism au penetrat mentalitatea românească şi s-a dat uitării ceea ce se cunoştea înainte de această perioadă.

”Românii nu au prins frică de aceste cuvinte, dar le-au schimbat sensul”, a concluzionat Gelu Duminică, sociolog.