Sunt aluniţele un adevărat motiv de îngrijorare?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În general, aluniţele trec printr-un ciclu de schimbare treptată pe durata a aproximativ 50 de ani.
“În mod obişnuit, în momentul apariţiei ele sunt plate şi asemănătoare cu pistruii, după care se lărgesc în timp, devin mai întunecate în timpul adolescenţei, în timpul sarcinii şi la expunerea la soare. Unele dintre ele dezvoltă fire de par, iar altele devin mai înălţate şi mai deschise la culoare”, explică specialistul dermatolog.

Tipuri de aluniţe la copii

• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce
• Jumătate dintre elevii români s-au gândit la sinucidere, arată un raport îngrijorător

Alunitele la copii pot fi prezente încă de la naştere, în cazul acesta fiind numite nevi congenitali. Foarte frecvent ele se dezvoltă în primele luni de viaţă, atunci când celule pigmentare sau melanocitele migrează în suprafaţă în cazul nevilor congenitali apăruţi după naştere sau în primii ani în cazul aluniţelor dobândite.

Există aluniţe şi moştenite genetic, numite nevi melanocitari congenitali. Ele pot varia ca mărimi de la câţiva milimetrii până la zeci de centimetri.

“Apariţia aluniţelor este greu de evitat la cei mici deoarece majoritatea sunt determinate genetic. Nu este neobişnuit nici ca alunitele să apară şi mai târziu, în copilărie şi adolescenţă. Mai târziu în viaţă ele pot fi dobândite ca urmare a alterării melanocitelor normale produsă de razele ultraviolete, dar în acelaşi timp şi pielea deschisă la culoare şi istoricul familial de aluniţe predispun la dezvoltarea lor”, explică medicul Laurenţiu Vlădău.

Citeşte continuarea pe CSID.