Relicva Războaielor Napoleoniene: Cum a fost creat ”vinul morţilor”

În secolul XIX, Portugalia  era invadată de francezi, iar pentru ca vinul să nu cadă pradă inamicilor era îngropat, conform Atlas Obscura. În 1807, aramata lui Napoleon Bonaparte a început să mărşăluiască către Lisabona. Totul a avut loc în cadrul unei încercări de forţare a Portugaliei să se alăture SIstemului Continental (o blocadă a comerţului britanic). În ciuda locaţiei izolate a Portugaliei, ţara a refuzat să se alăture alegând să creeze o alianţă de lungă durată cu Marea Britanie. 

Francezii au preluat Lisabona în noiembrie, dar până în acel moment o mare parte din familiile regale au plecat către Brazilia. Mişcările de rezistenţă au devenit tot mai populare în ţară, iar când britanicii au intervenit câţiva ani mai târziu, francezii au cedat. Însă la aflarea veştilor, Napoleon nu a cedat considerând că Portugalia era singura poartă de intrare către continentul pe care îl considera proprietatea sa. 

• Carol al II-lea, între luciditate politică și capitulare diplomatică
• Ziua în care Lady D şi Prinţul Charles şi-au făcut publică logodna

În martie 1809 a avut loc a doua invazie, aramata franceză atacând din nord. încercând să securizeze al doilea cel mai mare oraş al ţării, Porto. Încercând să oprească confiscarea bunurilor şi a vinului, localnicii din Boticas au decis să îngroape toate sticlele cu vin. Chiar şi aşa francezii au cucerit Porto, însă la scurt timp oraşul a fost eliberat mulţumită britanicilor. 

Însă Napoleon nu a renunţat. Ultima invazie a început în 1810 prin graniţa estică, fiind cea mai dezastruoasă dintre cele trei. Între timp, pentru a slăbi armata franceză, britanicii au evacuat toate satele din drumul invadatorilor şi au distrus toate proviziile. Până în martie 1811, soldaţii francezi erau extenuaţi şi s-au retras în Salamanca, Spania. 

După încetarea invaziilor, localnicii din Boticas au încercat să-şi recupereze vinul, deşi se temeau că a fost contaminat. Majoritatea sticlelor au fost dezgropate între lunile martie şi aprilie 1811.  Au fost uimiţi când au descoperit că temperatura scăzută şi întunericul au îmbunătăţit considerabil gustul băuturii. Rezultatul: vinul era mai uşor, mai fructat şi uşor acidulat. La scurt timp, fericitul accident a devenit o tradiţie, însă nu se cunoaşte exact momentul în care a fost aleasă denumirea de ”vinul morţilor”.

În timp practica a fost utilizată şi în alte regiuni ale lumii, precum Georgia sau Franţa. În Boticas, o bună parte din această tradiţie s-a pierdut în timp. În prezent, marca de ”Vinho dos Mortos” este deţinută de fermierii locali. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: