Ce conţine ultima lucrare ştiinţifică a lui Stephen Hawking, publicată post-mortem

Lucrarea ¨Black Hole Entropy and Soft Hair¨ (Entropia găurilor negre şi părul moale) a fost încheiată cu câteva zile înaintea morţii lui Stephen Hawking, în martie, şi a fost redactată de foştii săi colegi de la universităţile Cambridge şi Harvard, pentru a fi publicată online, scrie Mediafax.

 

Coautor al lucrării, Malcolm Perry, profesor de fizică teoretică la Universitatea Cambridge, a afirmat că paradoxul pierderii de informaţie a fost punctul central al cercetărilor lui Hawking timp de patru decenii.

 

Problema debutase la Albert Einstein, care a publicat teoria generală a relativităţii în 1915 şi a formulat definirea găurilor negre prin trei coordonate: masă, încărcătură şi impuls unghiular. După 60 de ani, Hawking a vorbit şi despre temperatură în cazul găurilor negre. Acest detaliu a deschis speculaţiile legate de pierderea căldurii în spaţiu şi dispariţia găurilor negre. Problema era că regulile cuantice stabilesc faptul că informaţia nu se pierde. Firele de păr erau deja folosite ca o expresie care se referă la orice altă mărime propusă pentru a descrie o gaură neagră în afara celor trei repere clasice. Fraza obişnuită era „găurile negre nu au păr”, pornind de la faptul că deosebim persoanele privindu-le podoaba capilară.

 

„Problema este că, atunci când ceva cade într-o gaură neagră, pare că dispare. Cum poate fi recuperată informaţia dacă gaura neagră însăşi dispare?”, a explicat Perry pentru The Guardian.

 

Ultima lucrare a lui Hawking şi a colegilor săi investighează moduri de a păstra informaţia în aceste condiţii. Potrivit studiului, temperatura găurii negre se modifică la dispariţia unui corp. Acest lucru este însoţit de creşterea entropiei, mărimea de stare termică a sistemelor fizice, care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei modificări reversibile.

 

Fizicienii au arătat că entropia găurii negre poate fi înregistrată de fotonii care îi înconjoară orizontul. Această sclipire a fotonilor, fizicienii o numesc „păr moale”.

 

Perry a vorbit la telefon cu Hawking cu câteva zile înainte de moartea savantului chiar despre aceste dezvoltări, iar răspunsul acestuia în legătură cu direcţia în care se îndrepta investigaţia ştiinţifică a fost „un zâmbet uriaş”, a povestit fizicianul.

 

Fizicianul a mai spus că încă nu s-a stabilit cum ajunge informaţia să fie stocată în „părul moale” şi cât din această informaţie poate fi recuperată astfel.

 

Problema ar fi putut rămâne una pur teoretică sau neimportantă dacă găurile negre nu ar face parte din realitatea fizică. „Găuri negre gigantice se află în centrul multor galaxii. Ştim acest lucru pentru că observaţiile legate de centrul galaxiei noastre arată un obiect compact cu masa de câteva milioane de ori mai mare decât a Soarelui”, a explicat Perry. Quasarii, printre cele mai luminoase, puternice şi pline de energie obiecte din Univers, se consideră că sunt alimentaţi de materie care cade în găuri negre.

 

Fizicianul Stephen Hawking, cel mai celebru om de ştiinţă britanic al vremurilor actuale, un geniu care şi-a dedicat viaţa descoperirii secretelor Universului, a murit pe 14 martie, la vârsta de 76 de ani.

 

Mare parte din munca sa ştiinţifică a avut în centru o unificare a teoriei relativităţii – natura spaţiului şi timpului – şi a celei cuantice – modul în care se comportă cele mai mici particule din Univers – pentru a explica crearea Universului şi principiile care îl guvernează.