Unul dintre cei mai bine plătiţi sportivi din istorie a fost un sclav din Roma Antică

Hollywood-ul portretizează o anumită imagine atunci când este vorba despre jocurile care distrau publicul roman. Adesea ne gândim la violenţa pe care aceste jocuri, în particular gladiatura, cursele de care sau luptele cu animale, le implica şi, deşi nu suntem departe de adevăr, în unele situaţii apetitul romanilor pentru această formă de distracţie a dat naştere unor situaţii cu totul neaşteptate. Una dintre aceste situaţii a fost ceea a lui Flavius Scorpus, un sclav care de-a lungul carierei sale a reuşit să câştige aur de aproximativ 15 miliarde de dolari, dacă ajustăm la valoarea actuală a metalului preţios, notează Live Science.

 

„Cum este posibil?” este întrebarea evidentă pe care o putem pune în situaţia asta. Răspunsul evident este legat de maxima „Pâine şi circ”, publicul roman, în cea mai mare parte format din plebei, acei indivizi fără averi sau influenţă politică a ajuns odată cu extinderea teritoriul cucerit de către romani să îşi trăiască vieţile după acest principiu. Astfel, pentru a-şi asigura sprijinul maselor, senatorii, consulii sau împăraţii trebuiau să ofere plebeilor iertări ale datoriilor şi jocuri. Această practică a societăţii romane a dat naştere unei oportunităţi unor sclavi precum Flavius Scorpus. Mai exact, posibilitatea de a-şi cumpăra libertatea şi de a strânge averi fabuloase.

 

Flavius Scopus şi-a început cariera în curse ale carelor de luptă în provinciile periferice ale Imperiului, iar, odată cu faima, a ajuns să concureze în Circus Maximus în anul 90 al erei noastre, la vârsta de 21 de ani. Istoricii sunt de părere că în cei 10 ani de carieră el a concurat în 5-6.000 de curse, „ceea ce însemna că participa în 5-600 de curse anual”, explică Jerry Toner de la Universitatea Cambridge, Regatul Unit.

 

Reuşitele lui Flavius Scorpus sunt cu atât mai impresionante atunci când analizăm ce presupunea o cursă de care în acea epocă. Astfel, cursele aveau la linia de start 12 care trase de câte patru cai fiecare, din păcate, nu exista nicio garanţie că la finalul cursei vor termina tot atâţia oameni. Existau diferite cauze ale acestor tragedii, printre acestea enumerăm cele mai importante două. Prima e legată de dificultăţile pe care strunirea a patru cai la viteză mare le implica. În al doilea rând, trebuie precizat faptul că existau diferenţe mari de design în ceea ce priveşte modul în care carele de curse erau construite în raport cu cele de luptă. Cele dintâi fiind construite pentru a fi cât mai uşoare cu putinţă, fiind foarte puţin sau chiar deloc sigure pentru concurenţi. Carele de luptă erau însă construite să fie mai robuste şi să asigure protecţia ocupanţilor.

 

Accidentele din timpul curselor de care erau un lucru cât de poate de comun, fiind denumite de către romani „naufragii”. „Erau cu adevărat periculoase (cursele n.r), dar făceau parte din modul roman de a percepe distracţia, emoţia şi pericolul”, a explicat Mike Loades, expert în recrearea curselor istorice. De fapt, un astfel de „naufragiu” a fost responsabil de sfârşitul carierei şi vieţii acestuia. Flavius Scorpus şi-a pierdut viaţa în anul 95 al erei noastre, în timpul unei curse, a explicat Jerry Toner.