Reproducerea rezultatelor experimentelor nu echivalează mereu cu descoperirea adevărului ştiinţific

Metoda ştiinţifică modernă presupune o serie de paşi şi procese care trebuie să aibă loc atunci când vorbim de găsirea adevărului ştiinţific. Dintre acestea, un proces care oferă credibilitate descoperirilor este confirmarea independentă rezultatelor.

În unele cazuri, precum cel al unor experimente cunoscute, acestea nu pot fi reproduse cauzând ceea ce este cunoscut în comunitatea ştiinţifică drept „criza replicării rezultatelor”, notează Phys.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Conferenţiarul universitar Berna Deverez explică: „În ultimele decade, oamenii de ştiinţă şi-au concentrat eforturile în vederea depăşirii acestei probleme”. De asemenea, ea adaugă următoarele observaţii: „ Soluţiile propuse pentru această problemă sunt acceptate şi implementate mult prea rapid, fără o justificare sănătoasă care să le sprijine. Avem nevoie de o înţelegere teoretică mai bună a modului în care operează ştiinţa, înainte să propunem soluţii la deferitele probleme ale acesteia. Studiul nostru reprezintă un cadru de înţelegere a ştiinţei”.

În urma cadrului experimental, construit de către echipa condusă de Berna Deverez, s-a ajuns la concluzia că anumite strategii de cercetare care oferă posibilitatea reproducerii independente a rezultatelor ar putea un efect adevers, încetinind procesul de descoperire al adevărului ştiinţific. Concluzia care poate fi trasă din această constatare este că reproducerea rezultatelor ştiinţifice nu poate reprezenta în toate cazurile o bună măsură a calităţii muncii de cercetare depuse.

Citeşte şi: