Băutura diavolului. 8 lucruri interesante despre cafea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cafeaua este o parte integrantă a vieţilor noastre, fie că vorbim despre faptul că mulţi dintre noi nu ne începem ziua fără o ceaşcă de cafea sau de impactul major asupra economiei. Cercetătorii sunt de părere că planta de cafea a apărut în zona care astăzi este ocupată de Etiopia, i-ar de-a lungul timpului a depăşit spaţiul de origine şi a devenit un produs universal, care transcende culturi sau clase sociale, notează History Extra.

În lunga sa istorie, cafelei i-au fost atribuit o mulţime de proprietăţi. Fie că vorbim despre proprietăţi magice sau chiar de proprietăţi afrodisiace. În cartea „Coffe: A Drink for the Devil” (Cafeaua: băutura diavolului), Paul Chrystal consemnează opt lucruri interesante despre istoria şi utilizările cafelei.

1. Descoperirea cafelei poate fi atribuită caprelor

Conform legendelor, Kaldi, un păstor de capre, a descoperit cafeaua după ce a observat faptul că animalele pe care le avea în grijă păreau mai pline de energie după ce consumau fructele unei anumite plante. 

El a împărtăşit această observaţie cu stareţul unei mănăstiri din apropierea locurilor sale de păşunat, acesta venind cu ideea de a usca respectivele fructe şi a face o băutură din acestea.

Stareţul şi ceilalţi călugări ai mănăstirii au descoperit că băutura făcută din plantele de cafea reuşeşte să îi ţină activi pentru ore bune. Zvonurile despre noua băutură s-au răspândit şi cu timpul aceasta a ajuns chiar şi în Peninsula Arabică.

O altă legendă atribuie descoperirea cafelei misticului sufit Ghothul Akbar Nooruddin Abu al-Hasan al-Shadhili, care de asemenea a descoperit planta urmărind animale care păreau că se mişcă mult mai energic.

2. Sfântul cafelei

O altă legendă legată de descoperirea cafelei este legată de un ucenic al misticului sufit de mai devreme. Astfel, şeicul Omar, aflat în exil, descoperă la rândul lui din greşeală cafeaua. În timp ce se adăpostea într-o peşteră, acesta a  rămas fără hrană şi pentru a-şi potoli foamea, a consumat fructele unei plante. Aceste fructe, ale unei plante de cafea, s-au dovedit a fi amare, fapt care l-a determinat să le prăjească. După ce nici focul nu a reuşit să facă boabele de cafea mai uşor de consumat, Omar a decis să le fiarbă, producând astfel prima băutură pe bază de cafea. 

El a descoperit că băutura din boabele de cafea îi dădea energie şi îl ţinea treaz pentru zile întregi. Din cauza descoperirii „miraculoase”, lui Omar i s-a permis să se întoarcă acasă şi chiar să fie considerat sfânt de către oameni.

Odată cu secolul XVI, cafeaua s-a răspândit în întreaga Penisnulă Arabică, la care se mai adaugă Egiptul, Turcia  sau Siria. Din spaţiul musulman de-a lungul timpului s-a răspândit în Balcani, Italia şi după şi spre vestul Europei.

3. Cafeaua a determinat o revoluţie socială

Deşi mulţi oameni au ales să bea cafeau acasă, cu timpul apar spaţii şi negustori care se specializează în producerea şi comercializarea băuturii din boabele de cafea. Cu timpul, astfel de locuri ajuns să devină locuri în care oamenii socializează şi schimbă idei. Devenind locuri unde indivizii puteau să se întâlnească pentru a discuta ultimele evenimente politice şi economice, precum şi idei filozofice.

4. Băutură „păcătoasă”

Cafeaua, asemenea multor altor produse care azi ni se par banale şi cât se poate de naturale, s-a confruntat cu perioade în care a fost interzisă şi supusă unor constrângerilor religioase foarte stricte. De exemplu, consumul cafelei a fost interzis la sfatul juriştilor şi cărturarilor din Mecca în anul 1511 de către Khair Bey, declarând-o haram, păcătoasă. Acesta era convins că locuitorii discută la cafea despre modalităţi de a-i lua puterea.

A fost nevoie de 13 ani şi de ordinele sultanului Selim I şi ale marelui muftiu Mehmet Ebussuud el-İmadi, cărturar specializat în drept şi teologie islamică, pentru ca cafeaua să redevină o băutură acceptată. Cei doi au emis fatwa, un decret cu valoare juridică dar mai ales religioasă, care să reinstaureze consumul cafelei.

5. Băutura Satanei

Din Peninsula Arabică, cafeaua a ajuns şi în spaţiul european, unde adesea a fost văzută cu suspiciune de către persoanele religioase şi mai ales de către Biserica Catolică. Această suspiciune fiind alimentată de orginea musulmană a acestei băuturi.

Papa Clement al VIII-lea a fost cel care a ridicat suspiciunile asupra cafelei. El testând noua băutură personal şi a concluzionat că cafeaua e atât o băutură  creştină, cât şi una musulmană. „Băutura diavolului este atât de delicioasă… ar trebui să îl înşelăm pe diavol prin creştinarea acesteia!”, ar fi spus Celement VIII, conform relatărilor istorice.

6. Cafeaua ajunge în Anglia

Conform lui Samuel Pepys, primul local specializat în producerea şi vânzarea cafelei a apărut în Oxford la 1650. Ulterior, aceste localuri şi, implicit şi consumul domestic, s-au răspândit în întreaga Anglie.

7.Cafeaua, prima formă de social media

Pentru Samuel Pepys, dar şi pentru alţi oameni de cultură, localurile cu cafea reprezentau echivalentul social media pentru noi. În aceste locuri se întâlneau oamenii de cultură şi făceau schimb de păreri, aflau ultimele ştiri locale sau internaţionale şi intrau în contact cu oameni noi.

8. Cafeaua afrosidiac

Asemenea altor plante şi băuturi folosite de-a lungul timpului, cafelei i-au fost atribuite şi proprietăţi afrosidiace. De exemplu, un manifest din secolul XVII susţinea că băutura poate îmbunătăţi viaţa sexuală şi chiar creşte şansele bărbaţilor de a-şi lăsa soţiile însărcinate.

Citeşte şi: