Ziua Z, debarcarea în Normandia. Cum a schimbat cursul istoriei în cel de al Doilea Război Mondial

Cu 75 de ani în urmă, pe 6 iunie 1944, începeau operaţiunile prin care forţele aliate îşi propuneau deschiderea unui nou front de luptă, în vestul Europei. Operaţiunile militare, cunoscute sub denumirea de Bătălia pentru Normandia, au necesitat implicarea unui număr uriaş de soldaţi – aproape 3 milioane – care au traversat Canalul Mânecii din Anglia până pe plajele franceze ale Normandiei.

• Lepra, între istorie și știință: ce înseamnă cu adevărat această boală și cât de mare este…
• A fost recuperată prima comoară de pe „Sfântul Graal al epavelor”

Debarcarea a fost prima parte a operaţiunii Overlord, numele de cod pentru Bătălia pentru Normandia din cel de-Al Doilea Război Mondial. Codificată ca operaţiunea Neptun şi cunoscută ulterior ca D-Day (Ziua Z), debarcarea a rămas invazia marină de cea mai mare amploare din istorie, a marcat începutul eliberării Franţei de sub ocupaţia Germană şi a pus bazele victoriei Aliaţilor pe Frontul de Vest.

Primele planuri ale operaţiunii au fost schiţate în 1943. Generalul Dwight Eisenhower, comandantul aliat suprem în Europa, a descris invazia ca fiind începutul „marii cruciade” de eliberare a continentului european de sub dominaţia nazistă. De cealaltă parte, Adolf Hitler îl numise pe Erwin Rommel la comanda forţelor germane cu sarcina de a construi fortificaţiile din Zidul Atlanticului care să prevină debarcarea aliaţilor. Chiar în momentul debarcării, comandantul german se afla la Berlin, acest lucru întârziind o reacţie germană care trebuia să implice în luptă detaşamente de vehicule blindate împotriva aliaţilor.

Debarcarea a fost precedată de bombardamente intense atât de pe mare, cât şi din aer. Un total de 24.000 de paraşutişti americani, britanici şi canadieni au fost transportaţi spre coasta europeană imediat după miezul nopţii. Infanteria aliată şi diviziile de blindate au început să se apropie de plajele Normandiei la ora locală 6.30. O porţiune de 80 de kilometri de coastă a fost împărţită în cinci sectoare: Utah, Omaha, Gold, Juno şi Sword.

Trupele au fost întâmpinate cu baraje de mitralieră şi artilerie, iar ţărmul era minat şi acoperit cu obstacole realizate din sârmă ghimpată, ţepuşe de lemn şi de metal. Cele mai mari pierderi au fost înregistrate pe plaja Omaha. Pierderile aliaţilor în prima zi de luptă au fost estimate la peste 10.000 de soldaţi, dintre care 4.414 au fost decese confirmate. Armata germană a estimat pierderi cuprinse între 4.000 şi 9.000 de soldaţi.

Peste 160.000 de militari americani, britanici, canadieni şi din alte ţări aliate au debarcat în Normandia în dimineaţa zilei de 6 iunie 1944. Potrivit estimărilor, în total, din iunie până la finalul lui august, în campania din Normandia, 29.000 de americani şi-au pierdut viaţa şi 106.000 au fost răniţi sau daţi dispăruţi, 11.000 de britanici au murit, 54.000 au fost răniţi sau au dispărut în luptă, 5.000 de canadieni şi-au pierdut viaţa şi 13.000 au suferit răni sau au dispărut. De partea germană, au fost pierdute 30.000 de vieţi, 80.000 de soldaţi au fost răniţi şi 210.000 au dispărut în luptă. Francezii au raportat 12.200 de civili răniţi şi dispăruţi.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a spus, anul acesta, că „această operaţiune militară unică le-a adus în cele din urmă eliberarea de nazişti”. În 2004, cancelarul german Gerhard Schröder a fost primul conducător german care a participat la ceremoniile dedicate debarcării în Normandia. Participarea liderului Germaniei la comemorarea Debarcării din Normandia reprezintă un simbol al transformării şi reconcilierii europene după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Mai mulţi lideri occidentali au participat, miercuri, la ceremonia de comemorare a 75 de ani de la Debarcarea în Normandia, desfăşurată la Portsmouth, unul dintre punctele de îmbarcare pentru forţele aliate care au invadat Franţa aflată în acel moment sub ocupaţia Germaniei naziste.