O specie nouă a fost descoperită în fauna României. Are numai doi milimetri

Micro-crustaceele sunt extrem de importante pentru peşti, dat fiind faptul că vorbim despre rudele celebrilor „purici de baltă”, mâncare achiziţionată de la magazinele de acvaristică pentru peştii ornamentali, afirmă specialiştii SOR. Copepodele sunt crustacee microscopice care se dezvoltă cu precădere în planctonul habitatelor acvatice stătătoare sau încet curgătoare.

• Cel mai bătrân strămoș al rechinilor înota în apele Australiei pe vremea dinozaurilor
• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

Biologul Éva Váncsa a prelevat probe din lacurile de la Fălticeni pentru a studia nevertebratele acvatice din lacuri, ca activitate din cadrul proiectului „Elaborarea Planurilor de management pentru ariile protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiţei – Mihai Bravu, ROSPA0051 Iezerul Călăraşi, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPA0101 Stepa Saraiu Horea, ROSPA0111 Berteştii de Sus – Gura Ialomiţei”.

„Campania de prelevare de probe de la Fălticeni a avut loc în luna noiembrie din 2018. Atunci am colectat probe de nevertebrate acvatice  pe toate luciurile de apă din proiect, pentru că nu lucrăm doar la Fălticeni, ci şi la Călăraşi, Techirghiol sau Gura Ialomiţei. Am folosit o unealtă specială de recoltare a organismelor ataşate de substrat, numite organisme bentonice. Acestea nu sunt importante doar pentru peşti, ci sunt o resursă de hrană şi pentru păsări. Când ne referim la nevertebratele acvatice discutăm şi despre insecte care au şi o dezvoltare acvatică şi una aeriană. Exemplul cel mai bun este libelula, care este sursă de hrană pentru mai multe specii de păsări”, a spus biologul Éva Váncsa.

Credit foto: Societatea Ornitologică Română

Ulterior, biologul a început să analizeze aceste organisme în laborator la microscop. A apelat apoi la un alt expert din proiect, Karina Battes, pentru a studia în amănunt copepodele prinse cu fileul. Copepodele trăiesc în masa apei, nu în sedimentele bazinelor acvatice. Deşi sunt foarte importante pentru lacuri, bălţi, mlaştini, râuri mari sau alte ecosisteme cu apă încet-curgătoare, copepodele sunt de cele mai multe ori ignorate, din două motive. În primul rând sunt foarte mici, cele mai multe specii au o lungime a corpului cuprinsă între jumătate de milimetru şi un milimetru. În al doilea rând, Directiva Cadru Apă (legea europeană de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă din Uniunea Europeană) nu le include în analize.  

Surpriză totală în timpul analizelor

„Éva mi-a dat prima dată câteva tuburi cu copepode colectate în noiembrie 2018. Mă aşteptam să găsesc specii de copepode comune, cu distribuţii largi şi nepretenţioase la condiţiile de mediu. Am identificat câţiva zeci de indivizi din astfel de specii, când am dat peste doi masculi la care nu recunoşteam caracterele de identificare. După ore întregi de căutări, am reuşit să identific specia şi, când am ajuns la Sinodiaptomus sarsi, mărturisesc că a fost o surpriză totală. Nu doar specia, dar şi genul sunt noi pentru fauna de copepode calanoide a României, care număra înainte de această descoperire 24 de specii”, a povestit Karina Battes.

Cei doi biologi şi-au reluat căutările în următoarea campanie de teren, şi în iunie 2019 au luat noi probe din apa de la Fălticeni. Au găsit  sute de indivizi de Sinodiaptomus sarsi.

Acest micro-crustaceu, o specie nativă în estul Asiei, şi-a extins treptat arealul de distribuţie, din estul Chinei şi sud-estul Rusiei înspre vest până în Turcia şi Caucaz. Prima citare din Europa (zona la vest de Marea Neagră) a fost făcută în Ucraina, în august 2014. Spre deosebire de cazul din Ucraina, unde au fost găsite câteva exemplare, în Lacurile Fălticeni au fost identificaţi sute de indivizi, atât adulţi cât şi juvenili, ceea ce indică o populaţie stabilă, autosustenabilă, afirmă reprezentanţii SOR.

Credit foto: Societatea Ornitologică Română

Spre deosebire de restul vieţuitoarelor pe care le studiază biologii (mamifere, păsări, insecte) la copepode nu există denumiri populare. Pentru că sunt microscopice, nimeni nu s-a ocupat cu numirea lor.

„Potenţialul invaziv al acestei specii nu trebuie trecut cu vederea, de aceea viitoarele teme de cercetare va trebui să includă elucidarea rutelor de migraţie, identificarea vectorilor de migraţie şi studierea potenţialului invaziv în ecosisteme acvatice”, a mai spus Karina Battes.