Un manuscris aparţinând reginei Elisabeta I a Marii Britanii a stat 400 de ani într-o arhivă fără ca nimeni să ştie de el

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Manuscrisul atribuit acum Reginei Elisabeta I nu a fost luat în considerare în niciun fel în ultimul secol. Un istoric literar de la University of East Anglia l-a descoperit la Londra, potrivit Mediafax.

Cercetătorul a identificat mai multe elemente care indicau faptul că traducerea uneia dintre cărţile istoricului roman Tacit (Tacitus) îi aparţine Reginei contemporane cu Shakespeare.

Căutând traduceri ale operei lui Tacit, John-Mark Philo a descoperit manuscrisul misterios care are 42 de pagini.

Primul element care i-a dat de gândit a fost hârtia specială pe care era scrisă traducerea, un tip de hârtie ”care a fost folosit mai ales” de curtea dinastiei Tudorilor în ultimul deceniu al secolului XVI.

„Până la urmă nu era decât un singur traducător la Curte care a folosit acest tip de hârtie în corespondenţa privată. Regina însăşi”, a explicat Philo.

Hârtia prezintă în filigran cu un leu ridicat pe labele din spate şi iniţialele G.B străjuite de un arc, şi este aceeaşi hârtie filosită de Elisabeta I pentru scrisorile private.

Argumentul hotărâtor a fost însă scrisul de mână. Traducerea era copiată de un secretar dar documentul prezenta multe corecturi şi adăugiri realizate de mâna reginei. Scrisul Elisabetei I se distinge prin faptul că nu este la fel de lizibil şi de îngrijit precum cel al secretarului.

„Corecturile făcute traducerii se potrivesc cu scrisul Elisabetei din ultima perioadă, care era, ca să spunem elegant, grăbit”, a comentat cercetătorul.

Regina Elisabeta I căuta îndrumare în textele lui Tacitus

„Cu cât te aflai mai sus în ierarhia din vremea Tudorilor, cu atât puteai să scrii mai urât. Pentru regină, lizibilitatea era problema altcuiva”. Specialistul susţine că este posibil ca regina să fi studiat textul pentru a căuta îndrumare în problemele legate de conducerea ţării.

Traducerea cuprinde un fragment din istoria dedicată Romei de (Tacitus), fragment care surprinde moartea lui Augustus, impunerea împăratului Tiberius şi concentrarea puterii în mâna unei singure persoane.

Philo explică faptul că istoricul roman „a fost considerat mereu un savant subversiv, iar mai târziu, în timpul domniei lui Carol I, era văzut chiar drept anti-monarhic”. Potrivit cercetătorului, interesul reginei ar fi putut să fie orientat tocmai spre modurile în care poate evita greşeli ce ar fi afectat regalitatea.

Traducerea semnată de Elisabeta I din Tacit a apărut joi în Review of English Studies.

În timpul vieţii, regina Elisabeta I a realizat mai multe traduceri în şi din latină, franceză şi italiană. Printre autorii din care se ştia până acum că a tradus se numără Cicero, Seneca, Jean Calvin, Petrarca şi Margareta de Navarra.