The Observer: După 30 de ani va plăti cineva pentru ororile din orfelinatele din România

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„În cele trei decenii de la căderea sa, doar o mână de oameni s-au confruntat cu pedeapsa legală pentru rolurile lor în regimul represiv al lui Ceauşescu şi nu au existat cazuri penale pentru zeci de mii de copii maltrataţi de reţeaua inumană a regimului de instituţii de internare a minorilor. În curând, însă, asta s-ar putea schimba”, scrie publicaţia The Observer, citată de Mediafax.

Procurorii investighează zeci de persoane cu responsabilitate directă sau indirectă pentru decesele din sistem, după o lungă anchetă a anchetatorilor de la Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste, un organism de stat însărcinat să cerceteze abuzuri din perioada comunistă, mai notează The Observer.

Florin Soare, un investigator al institutului care a petrecut câţiva ani adunând mărturii, estimează că între 1966 şi 1989 au existat între 15.000 şi 20.000 de decese inutile de copii în reţeaua sumbră a caselor de copii din România, marea majoritate având loc în cele rezervate pentru copii cu dizabilităţi.

„Când am început cercetările, ştiam că există abuzuri, dar nu ne-am imaginat niciodată amploarea crimelor care au fost comise”, a spus el într-un interviu pentru publicaţia The Observer.

Anchetatorii au transmis rezultatele muncii lor procurorilor români în 2017. Serviciul de urmărire penală a transmis pentru The Observer că se ocupă în continuare cu strângerea de probe „din cauza numărului mare de cazuri”.

Acuzaţiile oficiale ar putea fi depuse anul viitor, notează publicaţia engleză.

Orfelinatele lui Ceauşescu

Orfelinatele sunt un punct deosebit de sensibil, mulţi români considerând că publicitatea prin distribuirea de materiale video şi campania de adopţie globală ulterioară masivă reprezintă o pată pentru reputaţia ţării care ar trebui cel mai bine uitată, se mai arată în articol.

Orfelinatele ţării au început să se umple de la sfârşitul anilor ’60, când statul a decis să lupte împotriva unei crize demografice prin interzicerea avortului şi scoaterea de pe piaţă a metodelor de contracepţie. Mulţi dintre copiii din orfelinate nu erau de fapt orfani, ci copii ai căror părinţi au considerat că nu pot face faţă financiar creşterii unui copil.

Cel mai groaznic abuz a avut loc în locuinţele copiilor cu dizabilităţi, care au fost duşi departe de familiile lor şi instituţionalizaţi. La vârsta de trei ani, copiii cu dizabilităţi erau sortaţi prin comisii spitaliceşti în trei categorii: aşa-numitele boli „curabile”, „parţial curabile” şi „incurabile”. Copiii care au fost sortaţi în a treia categorie, dintre care unii cu handicapuri minore sau inexistente, au fost supuşi unor condiţii deosebit de brutale.

În toată ţara, au existat 26 de instituţii care se ocupau de copiii cu dizabilităţi din categoria trei. Anchetatorii de la institut au ales trei dintre ei pentru a investiga şi au constatat niveluri şocante de mortalitate în rândul copiilor. „Nu au murit din cauza dizabilităţilor pe care le-au avut: 70% din decesele înregistrate au fost pentru pneumonie. Au murit din cauze externe care puteau fi prevenite şi tratabile”, a declarat Soare.

Anchetatorii au înregistrat 771 de morţi despre care credeau că ar fi putut fi prevenite în cele trei instalaţii la sfârşitul anilor 1980, ceea ce sugerează că numărul celor morţi în cele 26 de instituţii pe o perioadă mai lungă este mult mai mare. „Nu există niciun document care să dovedească acest lucru, dar este clar că obiectivul final al acestuia a fost o campanie de exterminare”, a spus Soare.

Lista celor care institutul consideră că ar trebui să fie urmăriţi penal pentru decesele acelor copii este clasificată şi include angajaţi responsabili direct de abuzuri şi funcţionari din sistemul comunist.