Secretul cumplit al morții lui Beethoven

Problemele de sănătate ale marelui compozitor german, Ludwig van Beethoven, au reprezentat o enigmă pentru medicii vremii și ulterior, pentru istorici și muzicologi. Beethoven a încercat în nenumărate rânduri să caute explicații pentru chinurile cumplite prin care era nevoit să treacă, însă fără real succes, motiv pentru care avea să se confrunte cu depresii severe sau stări de furie, ce s-au transpus în mod inedit și în opera sa.

Temperamentul marelui compozitor a fost marcat în mod incontestabil de această dramă a existenței sale, contemporanii amintind adesea irascibilitatea sa pronunțată, determinată în mod cert de un disconfort fizic constant și de o tulburare sufletească profundă – cunoscut fiind și faptul că Beethoven nu s-a căsătorit niciodată, fiind în repetate rânduri refuzat de femeile pe care le-a admirat, tocmai din pricina temperamentului său dificil.

• Cum îi sprijinim pe cei care au pierdut pe cineva drag ori sunt la final de…
• Gardieni, creatori și simboluri ale puterii: Dragonii nu au fost întotdeauna personaje negative

Beethoven se plângea de dureri abdominale înfiorătoare încă din tinerețe, pierderea auzului reprezentând desigur un alt factor ce l-a afectat enorm sufletește, în a doua parte a vieții.

Beethoven a cerut, printr-o scrisoare-testament, elucidarea misterului bolii sale

Concludent în privința dramei suferite de Beethoven este așa-numitul Testament din Heiligenstadt, scris de acesta pe 6 octombrie 1802 (la vârsta de doar 32 de ani) și adresat fraților săi, în care compozitorul își relata suferințele și îi ruga pe destinatari să încerce măcar după moartea sa, să afle ce boală l-a chinuit cu adevărat.

Disperarea lui Beethoven devenise evidentă, cu atât mai mult cu cât pierderea graduală a auzului risca să-i afecteze în mod decisiv cariera. Beethoven s-a dovedit ulterior mai puternic decât s-ar fi așteptat chiar el (compunând opere de o valoare inegalabilă, fiind practic surd), însă faptul că avea să mai trăiască 25 de ani fără să știe cauza problemelor sale de sănătate, ne poate spune ceva despre echilibrul său emoțional.

Scrisoarea adresată fraților săi nu a mai fost trimisă niciodată, fiind găsită în casă după moartea lui Beethoven și reprezentând pentru medici o motivație în plus în demersul stabilirii cauzei principale a suferințelor sale.

În ciuda eforturilor unor mari doctori ai vremii, misterul afecțiunilor lui Beethoven nu a fost elucidat nici în urma autopsiei, putându-se constata strict ceea ce era evident la momentul morții sale, anume agravarea unei maladii hepatice.

De asemenea, a circulat pentru mult timp ipoteza conform căreia, Beethoven ar fi suferit și de sifilis, de la o vârstă relativ fragedă, teorie ce nu se bazează însă pe probe concrete, rămânând mai degrabă o simplă speculație.

Traseul șuviței de păr a lui Beethoven

În urma morții lui Beethoven, o șuviță din părul acestuia a fost tăiată și păstrată de către un tânăr muzician și ulterior compozitor, pe nume Ferdinand Hiller. Șuvița a fost păstrată în interiorul unui micuț medalion din sticlă, dar istoria exactă a șuviței rămâne necunoscută. Cert este că din Viena, firele de păr ale lui Beethoven au ajuns cumva în posesia unei familii evreiești din Danemarca, care cu ajutorul șuviței a reușit să scape de Holocaust și să se adăpostească în Suedia, oferind-o drept recunoștință celui care i-a ajutat să scape din Danemarca ocupată de naziști.

Povestea șuviței devine chiar mai impresionantă, dacă luăm în calcul faptul că Beethoven a fost un fervent apărător al libertății și un convins susținător al valorilor ce au stat la baza Revoluției franceze.

Șuvița de păr a fost în cele din urmă scoasă la licitație în 1994, iar astfel a ajuns în SUA, unde o echipă de cercetători ai universității din San Jose o va supune unor analize de laborator amănunțite. Cercetătorii americani au înființat o echipă de lucru, ce s-a străduit în cadrul așa-denumitului Beethoven Center, să identifice cauzele necunoscute care i-au pricinuit compozitorului suferințele cronice, pe care nici un doctor al vremii nu le-a putut desluși.

Analiza de laborator a șuviței lui Beethoven s-a derulat pe perioada mai multor ani, însă în cele din urmă cercetătorii au putut constata un aspect cu totul neobișnuit în structura firelor de păr supuse testărilor – acestea conțineau o cantitate de plumb cu 100 de ori mai mare decât cea normală. După aproape un deceniu de cercetări, oamenii de știință americani deveniseră convinși că intoxicația cu plumb a reprezentat motivul principal care i-a deteriorat treptat sănătatea compozitorului.

Intoxicația cu plumb i-a influențat lui Beethoven cursul vieții

Actualmente știm că intoxicația cu plumb sau saturnismul poate provoca varii simptome, ce coincid în bună măsură celor prezentate de Beethoven. Printre afecțiuni se numără: apatia sau iritabilitatea, astenia fizică, anorexia, greața, constipația, dureri abdominale severe, diaree sau diverse mialgii (dureri musculare).

Deși intoxicația cu plumb nu poate explica și pierderea auzului, aceasta pare să ofere o perspectivă mult mai concludentă asupra patologiei lui Ludwig van Beethoven.

Nu știm exact cum s-a intoxicat Beethoven cu această substanță, însă acest aspect i-a influențat viața în mod incontestabil, excesul de alcool fiind la rândul său provocat de o stare constantă de nemulțumire și disconfort – abuz care în cele din urmă a condus la boala hepatică ce i-a urgentat moartea. Se presupune că Beethoven vizita în tinerețe băi termale bogate în plumb, acesta bând inclusiv apă puternic mineralizată, ce însă nu i-a îmbunătățit sănătatea, ci dimpotrivă.

Totodată, este cunoscut faptul că Beethoven era un iubitor de vin, iar în sticlele de vin din epocă se regăseau cantități importante de plumb (în special în cele mai ieftine). De asemenea, riscul intoxicării cu plumb survine atunci când este folosit în mod curent un recipient făcut integral sau parțial din plumb, cum a fost cazul unui pahar folosit frecvent de Beethoven.

Ce i-a agravat starea de sănătate lui Beethoven

Savantul medico-legist de la Universitatea din Viena, Christian Reiter, a supus unei investigații proprii două fire de păr ale legendarului compozitor. Acesta a constatat scăderi bruște ale nivelului de plumb în structura firelor lui Beethoven, pe care Reiter le pune pe seama perforațiilor abdominale, primite de compozitor pe patul de moarte, din pricina acumulărilor de lichid survenite în contextul cirozei sale galopante.

Reiter presupune că sărurile de plumb folosite în urma perforațiilor, pentru curățarea plăgii, i-au agravat de fapt starea de sănătate. Atunci când lichidele acumulate în mod excesiv în abdomenul lui Beethoven, erau extrase de către doctor, nivelul cantității de plumb regăsit în structura firelor sale de păr, scădea, urmând a crește semnificativ pe parcursul tratamentului paliativ (ce implica sărurile).

Intoxicația cu plumb, pe care cercetătorii au stabilit-o în cazul lui Beethoven, explică într-o oarecare măsură și stările de nervozitate ale compozitorului, pe care el însuși nu și le putea explica și care l-au costat scump în plan social.

Totuși, Beethoven a știut din fericire să-și transpună trăirile și suferințele în opera sa, într-o manieră cu totul magistrală. În acest sens, există studii care susțin faptul că intoxicația cu plumb poate spori activitatea artistică, însă deși nu putem pune geniul lui Beethoven pe seama acestei intoxicații, descoperirea în cauză oferă în mod cert o nouă lumină asupra vieții acestui colos al muzicii clasice.