Home » Cultură » Șase blesteme celebre și cum au ajuns acestea faimoase

Șase blesteme celebre și cum au ajuns acestea faimoase

7 poze
Vezi galeria foto »

Adrian Popovici

Publicat: 05.11.2020

Share:

De-a lungul timpului, blesteme și ocultul au atras curiozitatea oamenilor asupra unor artefacte sau locuri.

Blestemele, la origine, sunt o formă de magie sau o pedeapsă din partea divinității, cu toate acestea, în timp, ideea de blestem a fost extinsă, ajungând să cuprindă o gamă largă de povești. De-a lungul timpului, au apărut unele povești despre unele artefacte și locuri a căror existență poate aduce o mulțime de efecte nefaste în viața celor care se ating de acestea. History a creat o listă cu șase astfel de blesteme și cu originea acestora.

6. Blestemul echipei Chicago Cubs

În 1945, un proprietar de tavernă numit William „Billy Goat” Sianis ar fi fost împiedicat să-și aducă capra de companie, Murphy, în Wrigley Field din Chicago pentru a vedea echipa Chicago Cubs jucând împotriva Detroit Tigers în meciurile pentru Campionatul Mondial la baseball. Se spune că Sianis a pus un blestem pe Cubs, spunând că nu vor câștiga niciodată acel Campionat sau oricare altul.

Înainte de aceasta, Cubs au mai câștigat Campionatul Mondial doar de două ori înainte, în 1907 și 1908. Când au pierdut în 1945, ideea că blestemul este real a câștigat teren. În 2016, când Cubs a câștigat Campionatul pentru prima dată în peste un secol, mass-media americană a promovat ideea că blestemul a fost rupt.

5. Blestemul lui Macbeth

Se spune că aduce ghinion să spui cuvântul „Macbeth” în teatru, cu excepția unui spectacol al piesei lui Shakespeare. Se presupune că acest lucru se datorează faptului că tragedia s-a abătut în mod istoric asupra producțiilor acestei piesei. În realitate, aceste povești sunt un amestec de imaginație și alegere selectivă a dovezilor istorice.

Legenda despre piesă pare să fi început cu Max Beerbohm, un desenator și critic britanic născut în anii 1870, la aproape trei secole după prima reprezentație a lui Macbeth. Beerbohm, posibil enervat de faptul că Macbeth era o piesă atât de populară, a inventat o poveste pe care primul actor care a jucat rolul de Lady Macbeth a murit chiar înainte de seara de deschidere a piesei. Trebuie precizat că în vremea lui Shakespeare femeile nu aveau voie să urce pe scenă și rolurile feminine erau jucate de către bărbați.

4. Blestemul lui Tecumseh

La mijlocul secolului al XX-lea, mass-media SUA a început să observe un tipar în decesele prezidențiale. Începând cu William Henry Harrison și terminând cu John F. Kennedy, la fiecare 20 de ani americanii alegeau un președinte care va muri în timpul mandatului.

Harrison, primul președinte care a murit în timpul mandatului, a fost ales în 1840. Ceilalți președinți care au murit în funcție includ Abraham Lincoln, ales în 1860 și 1864; James A. Garfield, ales în 1880; William McKinley, ales în 1900; Warren G. Harding, ales în 1920; Franklin D. Roosevelt, ales în 1940, precum și în 1932, 1936 și 1944; și JFK, ales în 1960. Singurul președinte dintre Harrison și JFK care nu se încadrează în acest tipar este Zachary Taylor, care a fost ales în 1848 și a murit în 1850.

În anii 1930, o cartea a susținut că „tiparul” se datora unui blestem pus de șeful tribului Shawnee, Tecumseh. Acesta l-a blestemat pe Harrison și viitori președinți după ce trupele lui Harrison l-au învins la bătălia de la Tippecanoe în 1811. Această poveste pare a semăna cu alte „blesteme” din cărțile și filmele din SUA despre profanarea cimitirelor nativilor americani.

3. Blestemul diamantului Hope

În anii 1660, negustorul francez de bijuterii Jean-Baptiste Tavernier a cumpărat un diamant mare de origine necunoscută în timpul unei călătorii în India. Cu toate acestea, până în secolul al XX-lea, în Statele Unite și Europa a apărut un mit potrivit căruia Tavernier a furat diamantul din statuia unei zeițe hinduse. Ziarele și bijutierii care au răspândit această poveste au susținut că diamantul a fost blestemat și că aduce ghinion celor care l-au deținut.

Bijuterul francez Pierre Cartier ar fi folosit aceste povești despre blesteme pentru a spori valoarea diamantului când l-a vândut moștenitoarei americane Evelyn Walsh McLean la începutul anilor 1910. După ce aceasta a murit, diamantul a ajuns în posesia unei companii de bijuterii din SUA, care l-a donat în 1958 Institutului Smithsonian, unde este expus chiar și astăzi.

2. Blestemul mormântului regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei

În 1973, un grup de arheologi a deschis mormântul regelui polonez Cazimir al IV-lea Jagiello, care a domnit în din secolul al XV-lea, din Cracovia, Polonia. La fel ca în cazul deschiderii mormântului regelui Tut cu 50 de ani înainte, mass-media europeană a acoperit evenimentul, iar cercetătorii implicați ar fi glumit că riscă un blestem dacă deschid acel mormânt.

Când unii dintre membrii echipei au început să moară la scurt timp, unele publicații au speculat că s-ar datora unui blestem. Mai târziu, experții au descoperit urme de ciuperci mortale în interiorul mormântului care pot provoca boli pulmonare atunci când sunt inhalate, cel mai probabil, acesta a fost cauza morții lor.

1. Blestemului Tutankhamon și al altor mumii

În februarie 1923, o echipă arheologică britanică a deschis mormântul lui Tutankhamon, sau „Regele Tut”, un faraon egiptean în secolul al XIV-lea înaintea erei noastre. Două luni mai târziu, când sponsorul echipei a murit din cauza unei infecții bacteriene, ziarele britanice au susținut, fără dovezi, că acesta ar fi murit din cauza „blestemului faraonului Tut”. Ori de câte ori membrii echipei au murit, mass-media a adus în discuție din nou presupusul blestem.

Blestemul regelui Tut și alte „blesteme ale mumiilor” au fost inventate de europeni și americani în timp ce țările lor au furat artefacte neprețuite din Egipt. După scufundarea Titanicului în 1912, unele ziare au promovat chiar o teorie a conspirației conform căreia nava se scufundase din cauza unui astfel de blestem.