Muntele Rushmore și moștenirea spirituală a amerindienilor

Fețele celor patru președinți americani au fost sculptate într-un munte considerat sacru pentru un trib amerindian.

Muntele Rushmore atrage anual aproximativ trei milioane de vizitatori ca destinație turistică, dar a fost și locul multiplelor proteste și ocupații ale indienilor americani. Printre cele mai notabile manifestații din secolul al XX-lea, sunt cele din 1970 și 1971, când activiștii au urcat și apoi au ocupat Muntele Rushmore ca un protest împotriva a ceea ce au declarat drept furtul și profanarea unui sit spiritual, notează History.

• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani
• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie

Istoria acestui monument este una complexă și trebuie analizată complet înainte de a înțelege ce i-a determinat și încă îi determină pe amerindieni să considere că acest sit spiritual, parte a moștenirii lor culturale a fost violat.

Tratatul de la Fort Laramie din 1868

Triburi precum Shoshone, Salish, Kootenai Crow, Mandan, Arikara și Lakota au trăit mult timp în jurul Dealurilor Negre, un sanctuar pe care populația Lakota îl numește „Inima a tot ceea ce este”. Indigenii au cunoscut pământul cu secole înainte ca coloniștii europeni și descendenții acestora să-l vadă vreodată, spune Gerard Baker, un indian Mandan-Hidatsa care a servit ca superintendent al Memorialul Național Muntele Rushmore din 2004 până în 2010.

Dealurile Negre au fost rezervate tribului Lakota, cunoscut și sub numele de Teton Sioux, în Tratatul de la Fort Laramie din 1868. Dar descoperirea aurului în regiune i-a determinat pe prospectorii americani să depășească în curând zona, iar guvernul a început să-i oblige pe sioux să renunțe la pretențiile lor asupra terenului.

Războinici faimoși, inclusiv Sitting Bull și Crazy Horse au condus rezistența împotriva confiscărilor de pământ, dar, până în 1877, guvernul SUA a confiscat oficial pământul. De atunci, sioux-ii și alți activiști indieni americani au protestat împotriva revendicării guvernului SUA asupra pământurilor lor ancestrale.

Protestele din 1970

La 29 august 1970, un grup de nativi americani au urcat până în vârful muntelui Rushmore și au protestat împotriva Tratatului de la Fort Laramie. Anul următor, la 6 iunie 1971, un grup de nativi americani, condus de Mișcarea indiană americană (AIM), a ocupat muntele Rushmore pentru a cere onorarea tratatului din 1868. Douăzeci de nativi americani, nouă bărbați și 11 femei. au fost în cele din urmă arestați și acuzați că au urcat pe monument.

Marcella Gilbert, un organizator comunitar Lakota, și-a amintit că a urmărit reportajele despre mama ei, liderul AIM, Madonna Thunderhawk, care ocupa Muntele Rushmore în 1970. În anul următor, la vârsta de 12 ani, Gilbert a participat la următoarea ocupare a zonei. Își amintește evenimentul ca fiind „cool”, dar și puțin tensionat.

În 1980, Curtea Supremă a SUA a acordat Marii Națiuni Sioux 105 milioane de dolari drept despăgubire pentru pierderea lor Dealurilor Negre, sumă respinsă de Națiunea Sioux. Triburile în schimb au continuat să ceară restituirea terenului, iar banii se află în continuare  într-un cont federal.

Istoria monumentului de la Muntele Rushmore

In 1924, istoricul de stat din Dakota de Sud, Doane Robinson, i-a cerut sculptorului John Gutzon de la Mothe Borglum să creeze un monument în Dealurile Negre. Borglum a ales să-i sculpteze pe George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt și Abraham Lincoln în vârful Rushmore.

Site-ul web al Parcului Național Mount Rushmore menționează motivul pentru care Borglum i-a ales pe acești președinți, afirmând că aceștia au luat parte la cele mai importante evenimente din istoria SUA. Adevărul fiind spus, aceștia reprezentau tot ce e mai bun din istoria americană, dar dintr-o perspectivă a oamenilor albi, însă relația acestor patru președinți cu triburile indiene nu a fost una bazată pe respect și încredere între vecini.

Sculptorul i-a atribuit cea mai proeminentă poziție  primului președinte al Statelor Unite, George Washington. După cum scrie profesorul Collin G. Calloway din Colegiul Dartmouth în ””The Indian World of George Washington, acesta a devenit cunoscut sub numele de „Town Destroyer”  după 1779, când a cerut „distrugerea totală și devastarea” așezărilor indiene americane din nordul statului New York.

Borglum a ales să îl sculpteze pe președintele Jefferson, un autor principal al Declarației de Independență, pentru că a reprezentat creșterea Statelor Unite. Cu toate acestea, așa cum scrie James Rhonda în Thomas Jefferson and the Changing West, Jefferson a pus, de asemenea, bazele pentru achiziționarea agresivă a terenurilor indiene.

Când Theodore Roosevelt a preluat funcția de președinte în 1901, el avea deja o poziție ostilă față de indienii americani, spunând într-un discurs din 1886: „Nu merg atât de departe încât să cred că singurii indieni buni sunt indienii morți , dar cred că 9 din 10 sunt”.

Borglum a ales să-l amintească pe Lincoln pentru că, așa cum a spus el, Lincoln a reprezentat „conservarea Statelor Unite”. În timp ce Lincoln a condus conservarea țării în timpul războiului civil american, el a semnat și un ordin de executare care a condamnat la moartre prin spânzurare a de membri ai tribului 38 Dakota în Minnesota în ceea ce a devenit cea mai mare execuție în masă din istoria SUA.

Citește și:

Camera secretă de pe celebrul Rushmore, muntele preşedinţilor

Misterele celor mai cunoscute capodopere ale arhitecturii şi picturii, pe care 90% dintre oameni nu le ştiu

Crazy Horse Memorial – Legenda onorată în piatră

Fotografii mai puţin cunoscute din istorie. Ce momente surprind acestea – FOTO