Gheţarii din Himalaya se topesc într-un ritm alert și ar putea să dispară până în 2100

O analiză a aproape 15.000 de gheţari din regiune arată că gheţarii din Himalaya se reduc de 10 ori mai repede în prezent decât în secolele anterioare.

Gheţarii din Himalaya se topesc într-un ritm extraordinar, un nou studiu arătând că în ultimii 40 de ani, întinsele calote de gheaţă din zonă s-au micşorat de 10 ori mai repede decât în cele şapte secole anterioare.

• Ar putea exista de două ori mai multe specii de vertebrate pe Pământ. Cum este posibil?
• Un nou studiu schimbă tot ce știam despre disparițiile misterioase ale marilor rechini albi

Noua descoperire vine în contextul în care există un consens ştiinţific potrivit căruia pierderea gheţarilor este rezultatul creşterii temperaturilor globale cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din arderea combustibililor fosili.

Se aşteaptă ca gheţarii montani să dispară complet în unele regiuni până în 2100, potrivit unor studii recente.

Potrivit cercetătorilor, avalanşele, inundaţiile şi alte efecte ale pierderii accelerate de gheaţă pun în pericol locuitorii din India, Nepal şi Bhutan şi ameninţă să perturbe agricultura pentru sute de milioane de oameni din Asia de Sud.

Şi, întrucât apa provenită din topirea gheţarilor contribuie la creşterea nivelului mării, pierderea gheţii din Himalaya sporeşte, de asemenea, ameninţarea de inundare şi problemele conexe cu care se confruntă comunităţile de coastă din întreaga lume, anunță Wall Street Journal.

„Această parte a lumii se schimbă mai repede decât poate şi-a dat seama cineva”, a declarat Jonathan Carrivick, glaciolog la Universitatea din Leeds şi coautor al unui articol care detaliază cercetarea publicată luni în revista Scientific Reports. „Nu este vorba doar de faptul că Himalaya se schimbă foarte repede, ci de faptul că se schimbă din ce în ce mai repede”.

Ghețarii din Himalaya, analizați din satelit

Pentru noul studiu, Dr. Carrivick şi colegii săi au scanat fotografiile din satelit ale celor aproape 15.000 de gheţari din regiune pentru a găsi semne ale crestelor mari de rocă şi resturi pe care gheţarii le lasă în urmă în timp ce îşi croiesc încet drum prin văi. Folosind locaţiile acestor urme glaciare vechi, oamenii de ştiinţă au estimat durata de acoperire a stratului de gheaţă în secolele anterioare.

Apoi, au comparat această cifră cu cea a acoperirii actuale de gheaţă pentru a ajunge la o estimare a cantităţii de gheaţă pierdută de la o perioadă de răcire globală între 400 şi 700 de ani în urmă, cunoscută sub numele de Mica Epocă Glaciară.

Summer Rupper, profesor de geografie la Universitatea din Utah, a calificat drept „absolut critică” pierderea de gheaţă din Himalaya rezultată din noile cercetări. Înregistrarea îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să elaboreze previziuni mai precise privind schimbările glaciare şi creşterea nivelului mării în următoarele decenii, a spus ea. Noul studiu se deosebeşte de eforturile anterioare din cauza „numărului mare de gheţari cu care au făcut acest lucru”, a adăugat ea.

Pe lângă inundaţii, creşterea nivelului mării poate provoca eroziunea solului şi poate pune în pericol integritatea structurală a drumurilor şi podurilor, precum şi a centralelor electrice şi a altor instalaţii industriale de importanţă critică situate în zonele de coastă. În SUA, începând din 2014, aproape 40% din populaţie trăieşte în zone de coastă care vor fi probabil afectate de aceste schimbări în anii următori, potrivit Administraţiei Naţionale Oceanice şi Atmosferice.