Cercetătorii au descoperit ce secrete ascunde partea luminată a Lunii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au dezvoltat un model matematic, care explică levitația particulelor de praf încărcate pe suprafața selenară, luminată de soare. Pentru prima dată, modelul ia în considerare coada magnetică a Pământului, o zonă specială din jurul planetei noastre. Datele cercetării sunt importante pentru planificarea misiunilor spațiale Luna-25 și Luna-27.

În spațiu, Luna este înconjurată de plasmă (gaz ionizat), care conține particule de praf cu materie solidă. Pe suprafața selenară, particulele de praf, afectate de fotonii vântului solar, electronii și ionii capătă o sarcină pozitivă. Interacțiunea lor cu suprafața încărcată pozitiv le face să ricoșeze, să se deplaseze și să alcătuiască plasma de praf.

Din cauza acestor factori, cercetătorii ar putea presupune că aceste plasme, evoluează doar deasupra unei părți a suprafeței lunare, scrie Phys.org.

„Coada magnetică a Pământului”, zona specială din jurul planetei noastre

Cu toate acestea, se așteaptă ca ele să poată fi observate deasupra întregii părți luminate a Lunii. Autorii studiului, publicat în Physics of Plasmas, au dezvoltat un model fizico-matematic al mișcării plasmei, în care impactul cozii magnetice a Pământului joacă un rol important.

Magnetosfera Pământului evoluează datorită interacțiunii pe care câmpul magnetic al planetei o are cu particulele încărcate din spațiu. Afectate de câmpul magnetic, de exemplu, particulele de vânt solar deviază de la traiectoria lor inițială și alcătuiesc o zonă în jurul planetei. Aceasta este asimetrică, iar în partea întunecată, se extinde și formează o coadă magnetică.

Pe parcursul a aproximativ un sfert din orbita sa, Luna se află în coada magnetică a Pământului, ceea ce are un impact asupra mișcării particulelor de-a lungul meridianului. Influențate de câmpul magnetic, acestea încep să se deplaseze dinspre zona polară spre ecuator.

Luna-25 și Luna-27 vor studia proprietățile prafului din apropierea suprafeței selenare

De asemenea, particulele sunt influențate de forțele gravitaționale și electrostatice. Prima atrage grăuntele de praf la suprafață, în timp ce cealaltă îl respinge. Acest lucru duce la oscilația verticală a particulelor.

În urma acesteia, particulele tranzitează într-o stare de levitație. În această perioadă de timp, procesul de oscilație a particulelor se estompează, iar acestea au suficient timp pentru a se transfera în levitație.

„Luna-25 și Luna-27 sunt în curs de pregătire în prezent și vor studia proprietățile prafului din apropierea suprafeței lunare. Pentru ca acestea să aibă succes, cercetările preliminare sunt esențiale. Astfel, am folosit o abordare simplificată pentru a explica tranziția prafului deasupra suprafeței lunare, luând în considerare câmpurile magnetice din coada magnetică a Pământului”, a declarat Serghei Popel, de la Institutul de Cercetări Spațiale al RAS.

Vă recomandăm să citiți și:

Un economist a stârnit un val de ironii după ce a propus că am putea vinde Luna

Cum a apărut apa pe Pământ? Cercetătorii analizează rocile de pe Lună pentru a afla răspunsul

Cercetătorii deschid un container sigilat de la ultima aterizare pe Lună

Racheta aflată pe traiectorie de coliziune cu Luna nu aparține SpaceX. Un astronom ar fi comis o eroare