Cum a apărut apa pe Pământ? Cercetătorii analizează rocile de pe Lună pentru a afla răspunsul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Originea apei de pe Pământ reprezintă originea vieții în Sistemul Solar și în Univers, așa cum o cunoaștem noi. Astfel, aflarea locului și a modului în care lumea noastră și-a obținut apa ar putea fi cheia pentru a găsi viața pe alte planete, dar adevărul este că nu știm cu siguranță de unde provine.

Cu toate acestea, se crede că un mecanism potențial de furnizare a apei a fost bombardamentul asteroizilor și cometelor purtătoare de apă, atunci când Pământul, așa cum îl cunoaștem astăzi, era mult mai tânăr.

O nouă analiză a rocilor colectate de pe Lună și aduse pe Pământ în timpul misiunii Apollo sugerează că acest lucru ar putea să nu fie de fapt așa.

Potrivit unei echipe de cercetători de la Lawrence Livermore National Laboratory, cea mai probabilă explicație este că Pământul s-a format în același timp cu apa sa. Cu alte cuvinte, aceasta a fost aici dintotdeauna.

Pământul s-ar fi născut odată cu apa sa

„Pământul fie s-a născut cu apa pe care o avem, fie am fost loviți de ceva care era practic H2O pur”, explică chimistul Greg Brennecka de la LLNL. „Această lucrare elimină meteoriții sau asteroizii ca posibile surse de apă pe Pământ și înclină puternic spre opțiunea că s-a născut cu ea”.

În plus, potrivit studiului, publicat în PNAS, Luna este un loc minunat pentru a studia istoria Pământului. Luna s-a format atunci când două obiecte masive – unul de mărimea lui Marte, iar celălalt puțin mai mic decât lumea noastră – s-au ciocnit și s-au creat bule care au devenit Pământul și Luna sa.

Memoria Pământului cu privire la acest eveniment s-a deteriorat de-a lungul timpului, dar, deoarece Luna nu are plăci tectonice, dovezile geologice nu se erodează în același mod. Asta nu înseamnă că nu există niciun proces. Impactul cu alte obiecte și activitatea vulcanică anterioară pot modifica suprafața Lunii. Cu toate acestea, există unele mostre din colecția Apollo care sunt relativ neschimbate.

Echipa a analizat eșantioane lunare vechi de 4,3 miliarde de ani

Conform ipotezei impactului gigantic, ciocnirea gigantică de acum 4,5 miliarde de ani a epuizat de fapt Pământul și Luna de substanțele volatile.

De aceea, conform acestui model, Luna este atât de uscată și, în comparație cu alte obiecte din Sistemul Solar care au apă, cea mai mare parte a Pământului este și ea destul de uscată, mai ales dacă luăm în considerare dimensiunea sa.

Pentru a înțelege istoria sistemului înainte de impactul gigantic, echipa a analizat trei eșantioane lunare care s-au cristalizat acum 4,3 miliarde de ani, examinând doi izotopi: rubidiu-87 și stronțiu-87.

Terra și Luna s-ar fi format în aceeași parte a Sistemului Solar

În mod interesant, analiza echipei a arătat că în sistemul Pământ-Lună exista foarte puțin stronțiu, chiar și înainte de impactul gigantic. Acest lucru sugerează că cele două au fost puternic sărăcite în elemente volatile, sugerând că, până la urmă, acesta nu a fost un rezultat al impactului gigantic, notează Science Alert.

Acest lucru sugerează că ambele corpuri s-au format probabil în aceeași regiune generală a Sistemului Solar.

Deși acest lucru pune în discuție unele dintre opiniile acceptate privind formarea Pământului și a Lunii, cercetătorii spun că explică în mod clar originile substanțelor volatile din sistemul Pământ-Lună.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum a apărut viața pe Pământ? Un element cheie s-ar fi format în norii de praf cosmic înainte de a ajunge pe Terra

Cercetătorii au creat un mecanism general care poate inhiba creșterea bacteriană

Un os uman, vechi de 5.000 de ani, găsit în Tamisa. Femurul este mai „bătrân” decât Stonehenge

Imagini cu un submarin diesel-electric al Chinei care iese la suprafață. Ce include noul model?