Oamenii din întreaga lume preferă aceleași mirosuri. Care este parfumul preferat?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tipurile de mirosuri pe care oamenii le plac sau nu le plac tind să fie comune la indivizi din medii culturale distincte, ceea ce ar putea sugera o bază evolutivă pentru preferințele noastre, aparent universale, în materie de mirosuri, spun oamenii de știință.

În cadrul unui nou studiu, cercetătorii au cerut unor persoane din 10 grupuri culturale distincte – inclusiv o serie de popoare indigene și comunități agricole tradiționale, precum și locuitori ai orașelor moderne – să analizeze 10 mirosuri unice și să le clasifice în ordinea gradului de plăcere.

„Am vrut să examinăm dacă oamenii din întreaga lume au aceeași percepție olfactivă și dacă le plac aceleași tipuri de mirosuri sau dacă acest lucru este ceva ce se învață din punct de vedere cultural”, spune Artin Arshamian de la Institutul Karolinska din Suedia.

„În mod tradițional, a fost considerat ca fiind cultural, dar noi putem arăta că, de fapt, cultura are foarte puțin de-a face cu acest lucru”.

Vanilina, cel mai plăcut miros

Cercetătorii au analizat mai multe medii culturale, reprezentând diverse moduri de subzistență din Thailanda, Mexic, Ecuador și SUA, și cuprinzând deșerturi, păduri tropicale, regiuni de coastă și multe altele.

Printre participanți s-au numărat mai multe grupuri de vânători-culegători (inclusiv poporul Semaq Beri din Peninsula Malay din Thailanda), precum și mai multe comunități agricole de subzistență (cum ar fi poporul Chachi din Ecuador), și o cohortă de subiecți din New York, reprezentând un mediu urban modern, divers din punct de vedere rasial și etnic.

În fiecare loc vizitat, participanților – peste 280 de indivizi în total – li s-au prezentat 10 dispozitive de distribuire a mirosurilor, ordonate aleatoriu. Li s-a cerut să le miroasă pe fiecare și să le ordoneze într-un rând, de la cel mai plăcut la cel mai neplăcut.

Mirosul clasat, în general, ca fiind cel mai plăcut a fost vanilina (principala componentă a extractului de vanilie), în timp ce următorul cel mai popular a fost butiratul de etil (care are un miros de fructe și este adesea folosit ca potențiator de aromă în alimentele cu aromă de fructe). Pe locul al treilea a fost linalool, care are un miros floral.

Care este cel mai neplăcut miros?

Cel mai puțin popular miros în cadrul studiului a fost acidul izovaleric, care este cunoscut pentru că are un miros înțepător și neplăcut, asociat cu brânza, laptele de soia și transpirația.

În timp ce multe cercetări anterioare au examinat acest domeniu, încercând să observe cum percepția mirosurilor este influențată de asociațiile culturale, cercetătorii spun că abordările experimentale anterioare nu au reușit să studieze în mod adecvat un spectru cultural divers.

În cele din urmă, ne-am putea aștepta ca ierarhizarea de către oameni a gradului de plăcere a mirosului (valența mirosului) să reflecte un amestec de tradiție culturală, sensibilitate personală și preferințe universale (aparent bazate pe caracteristicile moleculare ale mirosurilor), dar gradul fiecăreia dintre aceste influențe a fost până acum neclar.

Echipa a descoperit că influența tradițiilor culturale joacă doar un rol mic în preferințele oamenilor în materie de mirosuri, clasamentele privind valența mirosurilor fiind puternic și pozitiv corelate în toate culturile măsurate.

„Percepția olfactivă, puternic constrânsă de principii universale”

În timp ce oamenii pot clasifica diferit mirosurile, cea mai mare parte a variației observate pare să fie o chestiune de preferințe personale, nu o reflectare a culturii. În același timp, există o mulțime de încrucișări între culturi în ceea ce privește ceea ce le place și ceea ce nu le place oamenilor, raportează Science Alert.

„A existat o consistență globală substanțială”, explică cercetătorii. „Acest lucru arată că percepția olfactivă umană este puternic constrânsă de principii universale”.

În ceea ce privește motivul pentru care percepția mirosurilor pare să fie oarecum universală între culturi – și se bazează pe proprietățile fizico-chimice ale mirosurilor în sine – este plauzibil că o preferință pentru anumite mirosuri chimice ar fi putut avea un scop evolutiv în istoria noastră, crescând cumva șansele noastre de supraviețuire în vremuri demult uitate.

Dacă este așa, rezultatele ne-ar putea ajuta să examinăm această posibilitate în continuare, sugerează cercetătorii.

Descoperirile sunt raportate în Current Biology.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum mirosea societatea antică? Oamenii de știință reconstruiesc mirosurile din trecut

Care este mirosul furnicilor?

Mecanismul prin care oamenii detectează mirosurile neplăcute, identificat de cercetători

Știința mirosului este pe cât de simplă, pe atât de surprinzătoare