Sursa apei de pe Lună ar putea fi mai complexă decât credeam. Noi indicii despre înghețurile vulcanice antice

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință planetari s-au întrebat dacă ar fi existat cantități suficiente de molecule de apă în gazele vulcanice de pe Luna antică pentru a cădea înapoi la suprafață și a forma straturi de gheață. Astfel, cercetătorii au descoperit că răspunsul este „da”.

„Modelul nostru sugerează că 41% din masa totală de apă care a erupt în această perioadă s-ar fi putut condensa sub formă de gheață în regiunile polare, cu grosimi de până la câteva sute de metri”, a observat o echipă de cercetători condusă de omul de știință planetar Andrew Wilcoski de la Universitatea din Colorado Boulder.

„Lucrarea noastră sugerează că perioada activă din punct de vedere vulcanic a Lunii timpurii ar fi fost punctată de atmosfere colizionale de scurtă durată, care au permis sechestrarea eficientă a unor cantități mari de gheață de apă la poli și disponibilitatea temporară diurnă a gheții și vaporilor de apă la toate latitudinile”.

Luna pare destul de senină în aceste zile, dar cândva era un dezastru fierbinte. Aceste pete întunecate pe care le vedeți atunci când priviți Luna plină sunt câmpii vaste de rocă vulcanică, dintr-o perioadă de activitate vulcanică pe scară largă care ar fi putut începe în urmă cu 4,2 miliarde de ani și a durat până în urmă cu aproximativ 1 miliard de ani, cea mai mare parte a activității având loc în primele două miliarde de ani.

Luna era cândva un dezastru fierbinte

Zeci de mii de vulcani au aruncat lavă pe Lună, acoperind suprafața cu peisaje vulcanice.

În plus, aceste erupții ar fi inclus nori uriași de gaze vulcanice, în principal monoxid de carbon și vapori de apă. Aceștia ar fi putut forma atmosfere ușoare și tranzitorii în jurul Lunii, care ulterior s-au disipat în spațiu. Dar, Wilcoski și colegii săi au emis o ipoteză: ce s-ar întâmpla dacă vaporii de apă nu s-ar fi disipat în totalitate în vântul solar, dacă o parte din ei s-ar fi depus sub formă de îngheț?

Ei au efectuat o modelare, bazându-se pe o rată medie de erupție masivă de aproximativ o dată la 22.000 de ani. Apoi au studiat rata la care gazele vulcanice au scăpat în spațiu, în comparație cu apa condensată, înghețată și depusă pe suprafața lunară.

Ei au descoperit că, în timp ce atmosfera persistă – un interval de timp de aproximativ 1.000 de ani – aproximativ 15% din apă se depune și formează un îngheț pe partea de noapte a Lunii, în jur de 8,2 cvadrilioane de kilograme.

Indicii despre existența unor înghețuri vulcanice lunare antice

O parte din acest îngheț ar fi sublimat în lumina Soarelui în timp, dar, de-a lungul a miliarde de ani, ar fi putut rămâne suficient pentru a constitui o proporție semnificativă din gheața care rămâne astăzi, au declarat cercetătorii, potrivit ScienceAlert.

Acest lucru nu înseamnă că va fi ușor de găsit. O parte din ea ar putea fi îngropată la câțiva metri sub suprafața lunară. Dar o parte din apă ar fi putut rămâne la suprafața de la latitudini mai mici suficient de mult timp pentru a interacționa cu mineralele care se găsesc acolo, sau capturată în sticla vulcanică, aceasta din urmă topindu-se din nou în urma impactului cu meteoriții.

Astfel de dovezi ale existenței apei în trecut au fost deja identificate pe Lună, ceea ce ne oferă un punct de plecare pentru a căuta dovezi care să susțină existența unor înghețuri vulcanice lunare antice.

Cercetarea echipei a fost publicată în The Planetary Science Journal.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Tuburile de lavă de pe Lună, un „loc ideal pentru a păstra în siguranță viitorul omenirii”

Imagini spectaculoase! Cum s-a văzut Calea Lactee în timpul eclipsei totale de Lună Sângerie?

Vulcanii antici, sursă de apă pentru astronauți pe Lună? Indicii cruciale pentru viitoarele baze lunare

O premieră în explorarea spațială. Oamenii de știință au crescut plante în solul de pe Lună